ICCJ. Decizia nr. 3857/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 3857

Dosar nr. 30928/1/2005

Nr. vechi 13486/200.

Şedinţa publică din 13 aprilie 2006

 Asupra recursului de faţă;

 Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1057 din 6 iunie 2005 a Tribunalului Timiş a fost admisă acţiunea formulată de P.V., W.A.M. şi B.C. împotriva Primarului municipiului Timişoara, dispunându-se anularea dispoziţiei nr. 751 din 22 mai 2005 şi emiterea unei noi dispoziţii în sensul admiterii notificării E.E. şi restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Timişoara, înscris în C.F. Timişoara, nr.top. 12075/1.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că dispoziţia Primarului este neîntemeiată şi nelegală, întrucât a reţinut greşit că semnatara notificării nu este persoană îndreptăţită şi că reclamanţii nu sunt moştenitorii acesteia. Cu privire la identitatea titularei notificării s-a avut în vedere că identitatea acesteia a fost stabilită fără dubiu la data acordării de despăgubiri pentru imobilul în litigiu în baza Legii nr. 112/1995, iar calitatea procesuală activă a reclamanţilor a fost stabilită prin înscrisuri de necontestat, între care şi declaraţia de acceptare a moştenirii.

Apelul declarat de Primarul municipiului Timişoara împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1749 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.

S-a avut în vedere că imobilul în litigiu a aparţinut autorilor reclamantei, titulara notificării fiind una şi aceeaşi persoană cu E.E.E.B., înscrisă în C.F. cu un singur prenume de E.

S-a considerat că depunerea actelor de succesiune în timpul procesului şi nu la dosarul administrativ, nu prezintă relevanţă juridică, termenul de depunere a actelor fiind de recomandare şi nu de decădere.

Împotriva acestei decizii Primarul municipiului Timişoara a declarat recursul de faţă, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul respingerii contestaţiei ca nelegală.

Se susţine că respingerea notificării a fost corectă, întrucât cei în cauză nu au depus actele doveditoare până la data de 1 iulie 2003, când a expirat termenul legal, prevăzut în acest sens, acesta fiind un termen de decădere imperativ.

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:

Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietar, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare, o dată cu aceasta, sau în termen de cel mult 21 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Din modul de redactare a textului rezultă că termenul de 18 luni în care trebuiesc depuse actele doveditoare, de către persoana îndreptăţită este un termen de recomandare şi nu de decădere. Această calificare a naturii juridice a termenului în discuţie rezultă cu evidenţă atât din redactarea titlului redat, cât şi din compararea acestor dispoziţii cu cele cuprinse în articolul anterior, respectiv art. 21 din Legea nr. 10/2001 în care se fac referiri imperative, că persoana îndreptăţită „va notifica". De asemenea, în acelaşi text este prevăzută şi sancţiunea nerespectării termenului, anume pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii. Ori, textul analizat, art. 22 din lege, nu cuprinde o astfel de prevedere sancţionatoare, de unde derivă natura juridică a celor două termene prevăzute de lege.

Aşa fiind, se va reţine că este corectă soluţia adoptată în apel, prin care s-a hotărât în sensul arătat astfel că recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 1749 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3857/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs