ICCJ. Decizia nr. 3437/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 19 iulie 2004 pe rolul Judecătoriei Ploiești, Biroul Executorului Judecătoresc M.S. din Ploiești a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 3731C. proc. civ., încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 8993 din 26 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza cererii de executare formulată de creditoarea SC C. SRL.
în restituirea cererii s-a depus hotărârea judecătorească menționată, definitivă și investită cu formulă executorie, sentința prin care s-a ordonat, pe calea emiterii unei somații de plată, debitorului Spitalul de Pediatrie Sf. Petru și Pavel din Ploiești să achite creditoarei SC C. SRL sumele de 150.420.760 lei, contravaloare facturi și 366.588.733 lei - penalități.
Judecătoria Ploiești, prin încheierea din data de 21 iulie 2004 pronunțată în dosarul nr. 1543/2004, a admis cererea și a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 8993 din 26 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
în motivarea încheierii, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3711,art. 3731_i art. 374 - 379 C. proc. civ.
Debitorul Spitalul de Pediatrie Ploiești a declarat apel împotriva acestei încheieri, susținând prin motivele de apel, că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 270/2003, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 151/2004 coroborate cu dispozițiile Legii nr. 500/2002, Spitalul de Pediatrie Ploiești este finanțat din bugetul asigurărilor sociale de sănătate, Ministerul Sănătății având calitatea de ordonator principal de credite, sumele repartizate de acestea având destinație precisă astfel încât nu pot fi folosite alte venituri ale spitalului pentru plăți, deoarece aceasta ar constitui deturnare de fonduri. De asemenea, apelantul a arătat că a fost achitată suma de 150.420.760 lei către creditoare, sumă încuviințată și transmisă efectiv spitalului de către Ministerul Sănătății, precum și că executarea silită încalcă dispozițiile O.G. nr. 22/2000, întrucât ar conduce la blocarea activității debitoarei.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 3032 din 16 decembrie 2004 a respins ca nefondat apelul, reținând în motivarea soluției că susținerile invocate prin motivele de apel pot fi valorificate pe calea unei contestații la executare, prevăzută de art. 399 C. proc. civ. și nu în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite, când instanța verifică dacă hotărârea judecătorească a fost investită cu formulă executorie și dacă creanța creditorului este certă, lichidă și exigibilă, condiții care sunt întrunite în cauza de față.
împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului, debitorul Spitalul de Pediatrie Ploiești, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, debitorul a susținut că prin calcularea unor penalități în valoare de 366.588.733 lei, creditoarea a încălcat prevederile Legii nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, care în art. 4 alin. (3) specifică faptul că totalul penalităților pentru întârziere în decontare nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
Față de aceste susțineri, recurentul a solicitat admiterea recursului și, pe fond, în principal, să se dispună anularea formelor de executare întrucât debitul a fost achitat și, în subsidiar, să se dispună reducerea cuantumului penalităților la suma la care acestea au fost calculate, respectiv 150.420.160 lei.
Recursul este nefondat.
Prin motivele de apel recurentul debitor a invocat obligația ordonatorului principal de credite Ministerul Sănătății, de a dispune măsuri pentru achitarea sumelor datorate și nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 privind executarea hotărârilor judecătorești împotriva instituțiilor bugetare.
în mod corect curtea de apel a reținut că aceste susțineri pot fi valorificate pe calea unei contestații la executare și nu în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite, prevăzută de art. 3731C. proc. civ.
în speță, instanța a constatat că există titlu executoriu și că, creanța creditorului este certă, lichidă și exigibilă și, pe cale de consecință, a respins ca nefondat apelul declarat de debitor.
Prin motivele de recurs se formulează critici noi, ce nu au fost supuse cercetării instanței de apel și asupra cărora aceasta nu s-a putut pronunța. Aceste critici nu se regăsesc în motivarea apelului declarat de debitor, fiind formulate cu încălcarea principiului ommisio medio, așa încât nu pot fi analizate direct de instanța de recurs.
Față de cele arătate, recursul a fost respins ca nefondat.
în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. recurentul - debitor a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată constând doar în onorariu de avocat, urmând a fi înlăturată dovada achitării cheltuielilor de transport, ce datează din 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3394/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3613/2005. Civil → |
|---|
