ICCJ. Decizia nr. 3512/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3512
Dosar nr. 19286/200.
Şedinţa publică din 4 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 aprilie 2003 reclamanta Asociaţia Proprietarilor M. Braşov a chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SRL Braşov pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea pârâtei din spaţiul amenajat la intrarea imobilului situat în Braşov, pe care îl ocupă în mod abuziv.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că imobilul din Braşov, înscris în C.F. nr. 511 Braşov, nr.top. 5682, a fost cumpărat de membrii asociaţiei în baza Legii nr. 85/1995, modificată prin Legea nr. 79/1997, de la SC R. SRL Braşov. Prin Ordinul Prefectului judeţului Braşov nr. 500 din 9 noiembrie 1998 s-a atribuit proprietarilor de apartamente suprafaţa de teren de 846 mp, reprezentând curtea imobilului, pe baza căruia s-a făcut intabularea în cartea funciară.
Susţine reclamanta că din anul 1996 a sesizat SC R. SRL Braşov să anuleze contractul de închiriere încheiat cu pârâta „pentru buticul de sub gangul porţii de intrare în curtea imobilului, pentru că această încăpere nu are alimentare cu apă, nici grup sanitar şi deranjează locatarii în accesul lor în curtea şi din curtea imobilului". Reclamanta a sesizat şi organele locale ale administraţiei de stat, fără a primi însă nici un răspuns, iar acest „chioşc", amplasat pe o suprafaţă de 6 mp „nu există în nici un act oficial".
Investită iniţial cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 7360 din 9 septembrie 2003, a admis excepţia invocată de pârâtă privind lipsa de competenţă materială a Judecătoriei şi a declinat cauza la Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel s-a motivat că „faţă de dispoziţiile art. 2 C. proc. civ. coroborat cu art. 56 C. com. potrivit căruia dacă un act este comercial pentru una dintre părţi, atunci toate părţile litigiului sunt supuse legii comerciale, faţă de faptul că pentru societatea pârâtă funcţionarea în spaţiul respectiv este legată de desfăşurarea activităţii sale, instanţa apreciază că natura litigiului de faţă este una comercială".
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 395/C din 9 februarie 2004 a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă cu motivarea că petenta, invocând ocuparea abuzivă de către pârâtă a spaţiului, disimulează cauza reală a acţiunii care subzistă în dispoziţiile art. 480 C. civ., iar nu în prevederile art. 21 din Legea nr. 114/1996.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 161/Ap din 22 iunie 2004, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa Tribunalului Braşov, a admis acţiunea şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul amenajat la intrarea imobilului situat în Braşov, cu motivarea că pârâta nu are contract de închiriere astfel cum impun prevederile art. 21 din Legea nr. 114/1996 şi nici nu este proprietar al încăperii, spaţiul din care s-a cerut evacuarea făcând parte din construcţia cu mai multe apartamente, fiind inclus în părţile de uz comun general, aflate în coproprietate forţată şi perpetuă a membrilor asociaţiei.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC A.C. SRL Braşov care a invocat următoarele motive de casare: instanţele au soluţionat litigiul cu încălcarea competenţei materiale întrucât litigiul este civil a cărui soluţionare aparţine Judecătoriei Braşov; Decizia recurată a fost pronunţată în condiţiile în care comunicarea actelor de procedură s-a realizat fără respectarea dispoziţiilor art. 921 C. proc. civ.; din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamanta este proprietara spaţiului litigios astfel că acţiunea în evacuare trebuia respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Potrivit art. 4 C. com. „se socotesc, afară de acestea (adică de cele prevăzute de art. 3), ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul".
Prin urmare, pe lângă faptele de comerţ obiective, a căror comercialitate este independentă de calitatea persoanei care le săvârşeşte, Codul Comercial reglementează şi faptele de comerţ subiective, care dobândesc caracter comercial datorită calităţii de comerciant a persoanei care le săvârşeşte.
Art. 4 C. com. instituie o prezumţie de comercialitate pentru toate obligaţiile comerciantului. Într-adevăr, deşi textul legii se referă la contractele şi obligaţiile comerciantului, în realitate, cu excepţiile menţionate expres de lege, toate obligaţiile comerciantului, indiferent de izvorul lor, au caracter comercial. De vreme ce, potrivit textului citat sunt considerate fapte de comerţ toate obligaţiile comerciantului, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din actul însuşi, înseamnă că prezumţia de comercialitate instituită de lege poate fi răsturnată.
Pe cale de consecinţă, dacă o anumită obligaţie asumată de comerciant este de natură civilă, prezumţia de comercialitate este înlăturată. Această excepţie se bazează pe realitatea că, în afara actelor şi operaţiunilor legate de activitatea pe care o exercită ca profesiune, comerciantul face şi acte de natură civilă care, evident, nu pot fi supuse regimului Codului Comercial.
Din această perspectivă, operaţiile asupra imobilelor sunt de natură civilă, chiar dacă sunt făcute în scop speculativ de către un comerciant. Întrucât cumpărarea sau închirierea unui imobil pentru a instala în el un comerţ este un act de natură civilă, potrivit art. 3 C. com., pentru aceleaşi motive, trebuie considerat ca având caracter civil prin natura sa şi contractul pe care îl încheie un comerciant a cărui cauză rezultă din actul însuşi, chiar atunci când această construcţie ar fi destinată la exercitarea comerţului.
Întrucât închirierea unei prăvălii de către un comerciant pentru propriul său comerţ este un act civil, iar contractele pentru vânzarea imobilelor sau cele pentru închirierea lor, sunt acte de natură civilă, iar nu acte de comerţ, tot astfel şi acţiunea prin care se cere evacuarea comerciantului din acea prăvălie pentru lipsa contractului de închiriere sau pentru ocuparea abuzivă a spaţiului, este de natură civilă, iar nu comercială.
Deoarece, în speţă, instanţele au calificat greşit natura raporturilor juridice dintre părţi, considerându-le comerciale, iar nu civile, apreciere cu consecinţe directe asupra competenţei lor materiale, se impune admiterea recursului declarat de pârâtă, casarea hotărârilor date în cauză şi reluarea judecăţii de către Judecătoria Braşov, ca instanţă de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC A.C. SRL Braşov împotriva deciziei civile nr. 161/Ap din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov ,secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia recurată, sentinţa 395/c din 9 februarie 2004 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi sentinţa civilă nr. 7360 din 9 septembrie 2003 a Judecătoriei Braşov şi trimite cauza la aceeaşi judecătorie ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3514/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3255/2005. Civil → |
|---|
