ICCJ. Decizia nr. 3532/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3532
Dosar nr. 18053/1//2005 4648/2005
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova contestatoarea A.A. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Oraşului Vălenii de Munte anularea dispoziţiei nr. 872/2004 şi restituirea în natură a imobilului situat în Vălenii de Munte, compus din teren în suprafaţă de 450 mp.
În motivarea cererii s-a arătat că prin dispoziţia contestată a fost respinsă notificarea contestatoarei considerându-se că aceasta nu a făcut dovada calităţii de moştenitoare, deşi a depus actele de stare civilă.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 914 din 7 septembrie 2004 a respins contestaţia reţinând că petenta, deşi a depus actele de stare civilă, nu a făcut dovada acceptării succesiunii foştilor proprietari ai imobilului, aceasta nefiind singura succesoare a autorilor ei.
Împotriva sentinţei a declarat apel contestatoarea susţinând că a făcut dovada calităţii de moştenitor prin certificatul de calitate de moştenitor nr. 386 din 12 octombrie 2004, care atestă calitatea de succesoare a defuncţilor B.T. şi B.E., iar faptul că mai există încă un moştenitor nu are relevanţă întrucât Legea nr. 10/2001 nu condiţionează ca notificarea să fie formulată de toţi moştenitorii. De asemenea, instanţa de fond, în mod greşit a respins obiecţiunile formulate la raportul de expertiză topo în sensul de a se delimita terenul liber de construcţii care ar putea fi restituit în natură.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia civilă nr. 256 din 24 februarie 2005 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa, iar pe fond a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 872/2004 şi a constatat că petenta este persoana îndreptăţită să primească despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 450 mp situat în intravilanul oraşului Vălenii de Munte.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că petenta a depus actele de stare civilă şi certificatul de calitate de moştenitor nr. 386/22 octombrie 2004 prin care a făcut dovada calităţii de succesoare a defunctului B.T., proprietarul imobilului revendicat.
S-a mai reţinut că imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 164/1977.
Raportul de expertiză completatoare, efectuat pe parcursul soluţionării apelului, a concluzionat că întreaga suprafaţă de teren de 450 mp este ocupată de construcţii şi anexe ale acestora.
Petenta a făcut dovada calităţii de moştenitor în sensul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2003, potrivit căruia succesibilii care nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare, cererea de restituire având valoare de acceptare.
Din coroborarea acestor dispoziţii cu prevederile art. 3 lit. a) şi art. 4 alin. (2) ale aceleiaşi legi nu rezultă obligativitatea formulării cererii de restituire de către toţi moştenitorii, nefiind aplicabilă regula unanimităţii aşa cum, în mod greşit a reţinut prima instanţă.
Întrucât terenul este ocupat de construcţii contestatoarea este îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de art. 11 alin. (4) din Legea 10/2001.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta Primăria Oraşului Vălenii de Munte, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- în mod greşit instanţa de apel a constatat că petenta este îndreptăţită să primească despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 450 mp, în realitate petenta are dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de art.10 al.8 şi 9 al.2 din Legea 10/2001, respectiv acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanei îndreptăţite
- măsurile reparatprii prin compensare cu alte bunuri similare nu sunt posibile întrucât oraşul Vălenii de Munte are un deficit de teren de aproximativ 170 ha.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Imobilul în litigiu, teren în suprafaţă de 450 mp a fost expropriat prin Decretul nr. 164/1977.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit că pe întreaga suprafaţă de teren au fost construite blocuri de locuinţe, astfel încât nu este posibilă restituirea lui în natură. Ca atare, în mod corect instanţa de apel a hotărât că petenta are dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de art. 11 alin. (4) din Legea 10/2001 şi nicidecum la despăgubiri băneşti aşa cum se susţine în motivarea recursului.
Dispoziţiile aplicabile în cauză sunt cele ale art. 11 din Legea 10/2001, care spre deosebire de caracterul de normă generală al art. 10, au natura unei norme speciale, nefiind aplicabile decât preluărilor abuzive în forma exproprierii.
Sub aspectul tipului de echivalent acordat persoanei îndreptăţite în situaţiile vizate de dispoziţiile alin. (4) al art. 11 din lege-cazul în speţă-măsurile reparatorii constau, conform alin. (8) al aceluiaşi articol, în redactarea aplicabilă la data pronunţării deciziei atacate, în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.
În prezent, art. 11 alin. (8) al Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, prevede că măsurile reparatorii vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită, cu acordul persoanei, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de acordare şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv acţiuni emise de Fondul Proprietatea.
Prin urmare, nici în urma ultimei modificări a Legii 10/2001, imobilele expropriate care nu se pot restitui în natură, nu pot face obiectul unor măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurentă, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Vălenii de Munte împotriva deciziei civile nr. 256 din 24 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3539/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3339/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
