ICCJ. Decizia nr. 3596/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3596
Dosar nr. 2683/200.
Şedinţa de la 5 mai 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 313 din 27 decembrie 2004 Curtea de Apel Alba Iulia a declinat în favoarea Tribunalului Alba competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâţii A.I. ş.a. împotriva sentinţei civile nr. 39/2004 pronunţate de Judecătoria Blaj.
Instanţa a reţinut că, în raport de obiectul litigiului sunt incidente în cauză prevederile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004.
Tribunalul Alba, prin Decizia civilă nr. 18 din 28 februarie 2005 a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia; a constatat ivit conflictul de competenţă şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul de competenţă se constată:
Prin sentinţa civilă nr. 39 din 26 ianuarie 2004 Judecătoria Blaj a admis acţiunea reclamantei A.L.: constată nulitatea încheierii de intabulare nr. 101/2003 din C.F. nr. 1685 Biia, nr.top. 749/2 casă de locuit şi loc de casă intravilan în suprafaţă de 1439 mp; dispune radierea din C.F. arătat, a dreptului de proprietate al pârâţilor A.V. şi A.A. asupra imobilului casă; constată că în timpul căsătoriei reclamanta şi pârâtul A.I. au dobândit, în regim de bunuri comune, dreptul de proprietate asupra imobilului casă şi anexe gospodăreşti în comuna Şova, sat Biia, înscris în C.F. nr. 1685, Biia nr.top. 749/2; dispune intabularea; ia act că reclamanta a renunţat la judecarea capătului de cerere privind sistarea stării de indiviziune; pârâţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004 aprobată prin Legea 493 din 10 noiembrie 2004, tribunalele judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă: în cererile de divorţ [lit. a)]; în cererile de împărţeală judiciară, cu excepţia celor care, potrivit legii nu sunt supuse apelului [lit. b)]; în cererile privind raporturile personale dintre părinţi şi copii minori [lit. c)]; în cererile privind filiaţia [lit. d)]; în orice alte cazuri expres prevăzute de lege [lit. c)].
Cum din cele expuse rezultă că reclamanta a renunţat la judecarea capătului de cerere privind sistarea stării de indiviziune, Curtea de apel este competentă să judece apelul pârâţilor în temeiul art. 3 pct. 2 C. proc. civ., tribunalele nefiind competente să judece apelul în temeiul textului de lege la care a făcut referire Curtea de Apel Alba Iulia.
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă nu vizează deci nici unul din cazurile prevăzute de OUG nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004 care să atragă competenţa Tribunalului Alba de a soluţiona apelul ce face obiectul prezentului litigiu.
Faţă de cele ce preced, se va stabili în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâţii A.I., A.V., A.A. împotriva sentinţei civile nr. 39 din 26 ianuarie 2004 a Judecătoriei Blaj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3575/2005. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3600/2005. Civil → |
|---|
