ICCJ. Decizia nr. 3598/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3598
Dosar nr. 3479/2005
Şedinţa de la 5 mai 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2001 pe rolul Judecătoriei Făget, judeţul Timiş, contestatoarele L.A.C. şi J.A. au solicitat anularea deciziilor de imputare nr. C 12/50 şi C 12/52 din 21 februarie 2001 emise de Oficiul Central de Stocare Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 232 din 19 aprilie 2001 Judecătoria Făget şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti cu motivarea că intimata îşi are sediul în Bucureşti, sector 1.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6397 din 7 iunie 2001, declină competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) raportat la art. 158 C. proc. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 174/F din 7 martie 2002, declină competenţa soluţionării cauzei în favoarea Colegiului Jurisdicţional al Curţii de Conturi.
Prin sentinţa nr. 47 din 26 februarie 2003 pronunţată în dosarul nr. 142/2002 de Colegiul Jurisdicţional al Camerei de Conturi Bucureşti a admis contestaţiile formulate şi a anulat deciziile de imputare nr. C 12/50 şi C 12/52 emise de conducerea Oficiului Central de Stocare Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Sănătăţii, Oficiul Central de Stocare.
Prin Decizia nr. 8025 din 4 noiembrie 2004 pronunţată de Secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admis recursul declarat de Ministerul Sănătăţii, Oficiul Central de Stocare şi Rezervă pentru Situaţii Speciale, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, pentru competentă soluţionare.
Pentru a decide astfel, a reţinut, în esenţă, că în cauza dedusă judecăţii, nu există un act de constatare încheiat de organele de control ale Curţii de Conturi, obiectul pricinii constituindu-l anularea deciziei e imputare emisă de organe de control din afara sistemului Curţii de Conturi, astfel că instanţa competentă este cea de drept comun.
Tribunalul Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa nr. 5629 din 16 decembrie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatori în favoarea Tribunalului Timiş, cu motivarea că în cauza de faţă contestatoarele au domiciliul în localitatea Făget, judeţul Timiş.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 241/P.I. din 17 februarie 2005, declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competentă între cele două instanţe şi instituie regulator de competenţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a apreciat că, prin Decizia nr. 8015 din 4 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a stabilit corect competenţa teritorială privind soluţionarea cauzei.
Investită cu soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, ivit în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 8015 din 4 noiembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa soluţionării prezentei cauze a fost stabilită în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cum prin această decizie s-a rezolvat problema competenţei, instanţa de fond avea obligaţia potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., să se conformeze îndrumărilor date de instanţa de recurs.
Pe de altă parte, în mod greşit tribunalul a invocat din oficiu excepţia procesuală de necompetenţă teritorială, ştiut fiind că în actuala reglementare, această excepţie poate fi invocată de pârât prin întâmpinări , iar numai dacă întâmpinarea nu este obligatorie ori dacă pârâtul nu este asistat sau reprezentat de avocat, excepţia poate fi invocată la prima zi de înfăţişare.
Faţă de cele expuse, va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa soluţionării contestaţiilor formulate de L.A.C. şi J.A. împotriva deciziilor de imputare nr. C 12/50 şi C 12/52 emise de conducerea Oficiului Central de Stocare şi Rezervă pentru Situaţii Speciale Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3658/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 3573/2005. Civil. Investire cu formula... → |
|---|
