ICCJ. Decizia nr. 3658/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3658
Dosar nr. 4515/2005
Şedinţa publică din 5 mai 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la 6 septembrie 1999, reclamantele S.M. şi K.A.I. au chemat în judecată pe pârâtele K.C. şi K.M., solicitând dezbaterea succesiunii defunctei K.G., decedat la 20 iulie 1999 şi partajarea averii succesorale de pe urma acestuia.
La 1 noiembrie 1999 instanţa din oficiu a ridicat excepţia necompetenţei sale materiale, în raport cu valoarea masei partajabile.
Prin sentinţa civilă nr. 1566 din 24 octombrie 2002 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte acţiunea şi cererea reconvenţională, constatând calitatea de moştenitori a părţilor, cotele, masa succesorală şi a dispus partajul, prin atribuire şi fixarea de sulte.
Împotriva acestei sentinţe S.A. şi K.M. au declarat recurs (apel).
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la 13 decembrie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului, prin invocarea art. II alin. (3) din OUG nr. 65/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 493/2004.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 69 din 11 februarie 2005 s-a dezinvestit în favoarea curţii de apel, reţinând în motivare că „este de neconceput că hotărârea să fie supusă controlului aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărârea şi pe fondul cauzei".
Constatând, ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul s-a trimis Înaltei Curţi pentru a pronunţa un regulator de competenţă.
Analizând lucrările dosarelor, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu modificările procedurale intervenite, competenţa de soluţionare a apelului aparţine tribunalului.
Motivarea deciziei civile nr. 69/2005 este în principiu corectă, într-un stat de drept caracterizat prin stabilirea instituţiilor sale fundamentale.
În speţă însă, constatând că „actuala încărcare în materie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie determină întârzieri în activitatea de judecată, de natură să aducă atingere dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil" (preambulul OUG nr. 65/2004), legiuitorul a intervenit prin măsuri excepţionale de modificare neîntârziată a codului de procedură civilă, pentru a fi atins scopul expres.
Printre aceste măsuri se numără şi aceea ca litigiile de natura celui din speţă, să fie judecate în apel de tribunale, iar nu de curţile de apel.
Potrivit art. II alin. (2) din OUG nr. 65/2004, căile de atac se judecă de instanţele competente potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.
Cum judecătorii sunt chemaţi să aplice legea în litera şi spiritul ei, urmează ca Tribunalul Bucureşti, în compunerea prevăzută de lege, să judece apelul ce i-a fost atribuit în competenţă de art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1566 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3655/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 3598/2005. Civil → |
|---|
