ICCJ. Decizia nr. 3608/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3608
Dosar nr.18373/1/2005
(nr. vechi 4808/2005.
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 262/2004 pronunţată de Tribunalul Giurgiu s-a admis acţiunea reclamanţilor G.S., G.M. în contradictoriu cu Prefectura Giurgiu şi cu Ministerul Finanţelor Publice, s-a omologat raportul de expertiză întocmit de expert Ionescu M.L., s-a dispus anularea hotărârii nr. 8 din 24 iulie 2003 a Prefecturii Giurgiu prin care s-a respins notificarea nr. 7559/2001 formulată de reclamanţi.
Ministerul Finanţelor Publice a fost obligat să acorde titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare: acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital ori prin compensare cu alte bunuri şi servicii la alegerea reclamanţilor până la concurenţa sumei de 125.408.500 lei corespunzător cotei de ¼ ce ar fi revenit reclamanţilor din imobilul teren şi construcţie, situat în Giurgiu.
S-a reţinut că reclamanţii au cumpărat cotă indiviză de ¼ din imobilul de mai sus prin act de vânzare–cumpărare autentificat sub nr. 216/138/1957 de notariatul de Stat Giurgiu.
Imobilul a fost preluat abuziv de către stat şi demolat, pe teren ridicându-se blocuri de locuinţe.
Instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1)-(2) şi art. 8 din Legea nr. 10/2001, raportate la art. 9 alin. (2) din aceeaşi lege cu privire la măsurile reparatorii ce li se cuvin reclamanţilor.
Prin Decizia nr. 129 A din 27 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Prefectura judeţului Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 262 din 23 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
Curtea a reţinut că reclamanţii au calitate de persoane îndreptăţite, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului fiind convenţia de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 216/138/1957.
De asemenea s-a arătat că apelanta-pârâtă nu are interes în ceea ce priveşte critica referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece dispoziţia instanţei vizează Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Prefectura judeţului Giurgiu.
Prima critică se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi se referă la faptul că reclamanţii nu au făcut dovada drepturilor pretinse.
Astfel se susţine că petenţii nu au depus la notificare actele doveditoare şi documente din care să rezulte modul de preluare a imobilului.
Această critică este nefondată.
Astfel reclamanţii au depus actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 216/138/1957 de Notariatul de Stat Giurgiu transcris sub nr. 98/1957 la Grefa Tribunalului Popular Giurgiu, prin care au dovedit proprietatea asupra imobilului în cotă de ¼ indiviză situat în Giurgiu (fila 3 din dosar nr.3693) 2003 al Tribunalului Giurgiu).
Imobilul a fost demolat în 1965-1966 aşa cum a declarat martora I.D.
Preluarea imobilului a fost abuzivă, fără titlu valabil conform art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Cea de a II-a critică a deciziei vizează greşita obligare a Ministerului de Finanţe la despăgubiri.
Recurenta nu are interes de a formula o asemenea critică deoarece nu ea a fost obligată la plata unor despăgubiri, ci Ministerul Finanţelor Publice, care însă nu a înţeles să atace nici sentinţa şi nici Decizia pronunţată în apel.
În fine a III-a critică priveşte obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Şi acest motiv de recurs este nefondat, deoarece potrivit art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Cum Prefecturii Giurgiu i s-a respins apelul pe care l-a declarat împotriva sentinţei, au devenit aplicabile dispoziţiile menţionate mai sus.
Faţă de toate aceste considerente recursul este nefondat şi va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la 300 RON cheltuieli de judecată către intimaţi reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Prefectura judeţului Giurgiu împotriva deciziei civile nr.129/A din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta la 300 RON cheltuieli de judecată către intimaţii G.S. şi G.M.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3818/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3541/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
