ICCJ. Decizia nr. 3498/2005. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3498
Dosar nr. 3480/200.
Şedinţa de la 28 aprilie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 21 martie 2003, reclamanţii N.N., N.G. şi T.R. au chemat în judecată pe pârâţii N.D., M.D., M.A. şi M.E., solicitând să se constate că defunctul lor tată N.N. a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare în baza antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilelor înscrise în C.F. 491 Mâsca şi C.F. nr. 454 Mâsca, antecontract încheiat cu pârâtul de ordinul 2, să se constate că moştenitorii acceptanţi ai defunctului sunt reclamanţii şi pârâtul N.D., să se dispună ieşirea din indiviziune asupra celor două imobile prin împărţirea acestora în natură în raport de cota lor de moştenire şi să se dispună Serviciului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Arad să efectueze cuvenitele modificări.
Prin sentinţa civilă nr. 3676 din 29 iunie 2004, Judecătoria Arad a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului M.D.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor M.G.E., M.A. şi M.E.; a respins acţiunea formulată de reclamanţii N.N., N.G. în contradictoriu cu pârâtul M.D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă, precum şi împotriva pârâţilor M.G.E., M.A. şi M.E., ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de capacitate procesuală pasivă; a respins acţiunea formulată de reclamanţii N.N., N.G. şi T.R. în contradictoriu cu pârâtul N.D.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii N.N., N.G. şi T.R.
Prin Decizia civilă nr. 2673 din 26 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara a calificat calea de atac ca recurs, declinând competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Arad.
Instanţa a reţinut că valoarea obiectului acţiunii în prestaţie tabulară este de 48.000.000 lei, astfel că potrivit art. 2821 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, litigiile al căror obiect au o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, sunt supuse numai recursului, competenţa de soluţionare a acestei căi de atac revenind potrivit art. 299 alin. (3) C. proc. civ. instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, în speţă Tribunalului Arad.
La rândul său, Tribunalul Arad, prin Decizia civilă nr. 77/R din 16 februarie 2005, a calificat calea de atac ca apel, a constatat necompetenţa Tribunalului Arad de a soluţiona litigiul şi competenţa materială a Curţii de Apel Timişoara şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Tribunalul a reţinut că pentru a stabili competenţa de soluţionare şi natura căii de atac este esenţială stabilirea calităţii de cerere principală, context în care a apreciat că cererea principală este cea privind stabilirea calităţii de moştenitori acceptanţi a celor trei reclamanţi şi a pârâtului.
În acest sens, s-a arătat că numai odată stabilită calitatea de moştenitor a celor patru părţi, acestea îşi demonstrează calitatea procesuală activă în acţiunea în prestaţie tabulară, care are ca obiect dobândirea dreptului de proprietate, apreciind că şi cererea pentru împărţeală judiciară este accesorie cererii principale.
În consecinţă, s-a apreciat ca în raport de calea de atac din prezenta cauză, care este un apel, competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel Timişoara în sensul art. 282 alin. (1) C. proc. civ., care dispune că hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la curtea de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Reţinând că potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii şi incidentale sunt de competenţa instanţei care judecă cererea principală, tribunalul a constatat competenţa materială a Curţii de Apel Timişoara în soluţionarea cauzei.
Competenţa de soluţionare a recursului revine Tribunalului Arad, pentru considerentele ce urmează.
Reclamanţii au investit Judecătoria Arad cu cinci capete de cerere.
Cererea care are ca obiect constatarea dobândirii de către autorul părţilor a dreptului de proprietate cu titlu de cumpărător, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu M.D. asupra imobilelor înscrise în C.F. nr. 491 Mâsca şi C.F. nr. 454 Mâsca este principală, deoarece dezlegarea cererilor în constatarea calităţii de moştenitor a părţilor şi de ieşire din indiviziune atârnă de existenţa sau inexistenţa dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilelor.
Conform prevederilor art. 2821 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004 în vigoare la data pronunţării sentinţei judecătoriei, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală, privind, printre altele, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, text de lege în raport de care, tribunalul a calificat greşit calea de atac ca fiind apel în loc de recurs, ţinând seama că valoarea obiectului cererii privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către autorul părţilor este, aşa cum rezultă din certificatul emis de Consiliul local Şiria, de 48.000.000 lei.
Pe de altă parte, potrivit art. 299 alin. (3) C. proc. civ., în situaţiile în care hotărârile pronunţate sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediate superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Cum instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea este Tribunalul Arad, urmează ca potrivit art. 22 C. proc. civ. să fie stabilită în favoarea acelei instanţe competenţa soluţionării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa soluţionării recursului declarat de reclamanţii N.N., N.G. şi T.R. în favoarea Tribunalului Arad.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 28 aprilie 2005
← ICCJ. Decizia nr. 3495/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 3505/2005. Civil → |
---|