ICCJ. Decizia nr. 3668/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3668
Dosar nr. 19170/200.
Şedinţa publică din 6 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
G.L.C. şi G.M. au chemat în judecată Primăria sectorului 2 Bucureşti, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se constate dreptul de proprietate al acestora asupra construcţiilor; anexă gospodărească (magazie) şi garaj, ridicate de aceştia pe terenul proprietatea lor din Bucureşti.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că la data de 22 martie 1994 au cumpărat de la D.M. terenul în suprafaţă de 201 mp situat în Bucureşti, iar după circa un an au mai cumpărat de la aceeaşi vânzătoare terenul în suprafaţă de 285,45 mp şi construcţia aflată pe teren.
În 1997, reclamanţii pretind că au construit în regie proprie în mai multe etape o clădire garaj şi anexă, în suprafaţă de 158,40 mp pe terenul de 201 mp, dar că nu pot intabula construcţiile întrucât fiind edificate în regie proprie, nu au putut prezenta contractul de construire şi procesul verbal de predare primire.
Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa nr. 544 din 27 ianuarie 2004, a admis excepţia pârâtei, municipiul Bucureşti, prin Primarul General, privind lipsa legitimării procesuale pasive a acestuia, şi a respins pe fond acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că nici pârâta municipiul Bucureşti şi nici o altă persoană nu contestă dreptul de proprietate al reclamanţilor, care în calitate de proprietari ai terenului sunt prezumaţi şi proprietarii construcţiilor. Instanţa a mai reţinut că în cauză nu sunt incidente art. 489, art. 492 şi art. 494 C. civ., invocate de reclamanţi deoarece în cauză nu se discută vreun drept al Municipiului Bucureşti asupra acestor construcţii şi nu există nici o legătură cu calitatea de pârât al municipiului Bucureşti într-o acţiune în constatare.
Prin Decizia civilă nr. 412 A din 31 mai 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, a admis apelul reclamanţilor G.L.C. şi G.M. împotriva sentinţei civile nr. 544 din 27 ianuarie 2004 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, a anulat sentinţa apelată şi a reţinut cauza în vederea soluţionării fondului litigiului în baza art. 297 alin. (1) C. civ.
În fond, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, prin Decizia civilă nr. 730/A din 28 iunie 2004 a admis acţiunea reclamanţilor constatând că aceştia sunt proprietari prin accesiune imobiliară asupra anexei, magazie şi garaj, construite pe terenul situat în Bucureşti, în suprafaţă de 133,88 mp, omologând raportul de expertiză întocmit de ing. R.G.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 201 mp din Str. H. în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6991 din 12 martie 1994 la notariatul de stat al sectorului 2 Bucureşti pe care au edificat în 1998 o anexă, magazie şi garaj cu o suprafaţă construită de 133,58 mp şi o suprafaţă desfăşurată de 150,49 mp şi că potrivit art. 489 şi urm. C. civ. aceştia sunt proprietarii construcţiilor.
Împotriva deciziei civile nr. 73 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a declarat recurs Municipiul Bucureşti, susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa a admis apelul reclamanţilor, deoarece aceştia au edificat construcţia pe terenul proprietatea acestora fără a obţine în prealabil o autorizaţie de construcţie şi fără a deţine contractul de construcţie şi procesul verbal de predare-primire, acţiunea reprezentând o încercare de eludare a prevederilor art. 2 din Legea nr. 1950/1990 modificată prin Legea nr. 453/2001.
Faţă de cele de mai sus s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi respingerea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Pe calea acţiunii în constatare, interogatorie, reclamanţii au acţionat în judecată Municipiul Bucureşti prin Primarul General pentru că acesta, singurul care ar putea contesta, să se pronunţe dacă invocă sau nu vreun drept de proprietate asupra celor două construcţii, magazie şi garaj, în condiţiile în care reclamanţii în calitate de proprietari ai terenului de 201 mp dobândit prin act autentic sunt prezumaţi proprietari, în temeiul art. 492 C. civ.
Aspectele de ordin formal legate de inexistenţa contractului de construcţie şi procesul verbal de predare primire nu pot obstrucţiona sau limita dreptul de proprietate al reclamanţilor, după cum constatarea dreptului de proprietate al reclamanţilor nu poate avea consecinţe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistenţa autorizaţie, pentru a se putea afirma că aceştia au tins pe calea acţiunii de faţă să eludeze prevederile art. 2 din Legea nr. 50/1990 modificată prin Legea nr. 453/2001.
Dimpotrivă, legitimarea calităţii lor de proprietari ai construcţiilor de pe teren ar putea, în lipsa autorizaţiei şi cu respectarea dispoziţiunilor legale, să antreneze răspunderea contravenţională a acestora pentru lipsa autorizaţiei de construcţie.
Pe calea expertizei efectuată în cauză s-a realizat identificarea şi poziţionarea construcţiilor pe teren, în privinţa cărora reclamanţii au urmărit pe calea acţiunii în constatare să-şi consolideze un drept subiectiv preexistent.
În raport de cele mai sus arătate, criticile formulate de Municipiul Bucureşti la recursul de faţă sunt neîntemeiate, motiv pentru care recursul va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 730/A din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII–a civilă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3710/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3497/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
