ICCJ. Decizia nr. 3769/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3769
Dosar nr. 21046/200.
Şedinţa publică din 9 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7778 din 12 decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului Bucureşti în litigiul iniţiat de I.R. A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti prin primar. În consecinţă, a fost admisă acţiunea formulată de I.R. împotriva pârâţilor Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Inspectoratul Protecţiei Civile a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Administraţiei şi Internelor. S-a dispus evacuarea pârâtului Inspectoratul Protecţiei Civile a Municipiului Bucureşti din spaţiul situat la parterul imobilului din Bucureşti, fiind obligaţi toţi pârâţii să plătească reclamantei suma de 469.000.000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a spaţiului menţionat pe perioada 22 octombrie 2001–22 decembrie 2002.
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti la plata contravalorii lipsei de folosinţă a spaţiului în litigiu, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea s-a dispus obligarea celorlalţi pârâţi la plata sumei de 24.010.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este proprietara imobilului situat în Bucureşti, fiind pusă în posesie asupra acestuia la data de 22 octombrie 2001. Imobilul a fost ocupat de Inspectoratul Protecţiei Civile a Municipiului Bucureşti în baza contractului de închiriere nr. 112 din 12 iulie 1974 încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti prin SC A. SA prelungit tacit până la data la care reclamanta l-a notificat pe pârât asupra necesităţii încheierii unui nou contract de închiriere.
Începând de la această dată este datorată chiria reclamantei, cuantumul acesteia fiind stabilit prin raportul de expertiză efectuat de G.F.
Apelul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 686 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII–a civilă. A fost admis însă apelul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva aceleiaşi sentinţe, fiind schimbată în parte hotărârea în sensul respingerii acţiunii faţă de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi faţă de Inspectoratul de Protecţie Civilă a Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată de către aceşti apelanţi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, cu obligarea Municipiului Bucureşti la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 10.261.500 lei către Ministerul Administraţiei şi Internelor.
S-a avut în vedere în esenţă că Inspectoratul de Protecţie Civilă este organizat la nivelul Municipiului Bucureşti, care are atribuţii specifice privind protecţia civilă conform art. 58 din Legea nr. 106/1996, astfel că principalele solicitări au fost admise faţă de acesta.
Împotriva acestei decizii a declarat recursul de faţă Municipiul Bucureşti prin Primarul General susţinând că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât Inspectoratul Protecţiei Civile este o instituţie autonomă, aflată sub coordonarea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Se susţine că în mod greşit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în situaţia în care nu are culpă procesuală.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Este exact că Inspectoratul Protecţiei Civile se află în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor conform prevederilor OUG nr. 179/2000 şi art. 5 din OUG nr. 64/2003, precum şi art. 11 din OUG nr. 63/2003, desfăşurând activităţi ce au ca scop asigurarea protecţiei populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a factorilor de mediu, în caz de război sau dezastre. Sediile acestor unităţi sunt asigurate însă de Consiliul General al Municipiului Bucureşti astfel cum se prevede în art. 60 lit. d) din Legea nr. 106/1996.
Potrivit art. 58 şi art. 59 din legea menţionată administraţia publică locală are atribuţii specifice pe linia protecţiei civile, primarul conducând inspectoratul, care îi este subordonat, numeşte şefii acestuia, stabileşte sediile, asigură fondurile necesare pentru desfăşurarea activităţii de protecţie civilă. Ca atare, Inspectoratul de Protecţie Civilă este organizat la nivelul Municipiului Bucureşti şi nu poate fi confundat cu Serviciul de Protecţie Civilă care este un organism intern prevăzut în organigrama primăriei.
O dovadă în plus că recurentul are atribuţii în legătură cu asigurarea spaţiului intimatului o constituie şi faptul că hotărârea recurată, de eliberare a imobilului la cererea proprietarei a fost pusă în executare tocmai ca urmare a stabilirii noului sediu în C., sector 6 prin dispoziţia nr. 301 din 3 mai 2004 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, Primarul General (fila 34, dosar apel).
Aşa fiind rezultă că s-a hotărât corect în cauză că Municipiul Bucureşti prin Primarul General are calitate procesuală activă, astfel recursul formulat pe acest temei nu poate fi admis.
Tot astfel, este de respins şi cel de al doilea motiv de recurs, pentru că în situaţia admiterii acţiunii de evacuare şi despăgubiri, sunt incidente prevederile art. 274 C. proc. civ., faţă de toate părţile chemate în judecată.
De aceea, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 686 A din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII–a civilă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3837/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3784/2005. Civil. îndreptare eroare... → |
|---|
