ICCJ. Decizia nr. 3774/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3774
Dosar nr.21333/200.
Şedinţa publică din 9 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 iunie 2003 la Tribunalul Bucureşti reclamanţii M.A.M., S.G., M.D.M. şi M.N.G. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi P.N. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâţii să fie obligaţi să le lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă cota indiviză de ½ din terenul şi construcţia situate în Bucureşti.
În drept au invocat dispoziţiile art. 480 C. civ.
În motivare au arătat că în mod eronat prin Dispoziţia nr. 224/2002 Primarul General al municipiului Bucureşti a restituit în totalitate în proprietatea pârâtei P.N. imobilul revendicat deoarece autorul pârâtei a deţinut ½ din acest imobil pentru cealaltă jumătate fiind îndreptăţiţi reclamanţii (fiind proprietatea tatălui, respectiv bunicului lor). Această eroare au sesizat-o reclamanţii primăriei dar nu au primit nici un răspuns.
Reclamanţii au mai arătat că imobilul a trecut în proprietatea statului ca urmare a aplicării Decretului nr. 92/1950.
La data de 12 februarie 2002 reclamanta a vândut partea sa şi prin declaraţie notarială a arătat că nu contestă dreptul la ½ al reclamanţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 74 din 2 februarie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiului Bucureşti şi a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins acţiunea formulată împotriva pârâtei P.N. ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că primăria nu se mai găseşte în posesia imobilului, iar cu privire la acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta P.N., acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă având în vedere regimul juridic al proprietăţii comune pe cote părţi.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii au formulat apel.
În motivarea apelului s-a arătat că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra legalităţii dispoziţiei nr. 224/2004 a Primarului General al municipiului Bucureşti.
Greşit instanţa a reţinut că municipiul Bucureşti nu avea calitate procesuală pasivă în raport de împrejurarea că se impunea analiza dispoziţiei amintite.
Au considerat eronată aprecierea ca inadmisibilă a acţiunii în revendicare întrucât a pretinde unanimitate în acţiunea în revendicare înseamnă a lipsi pe coindivizari de posibilitatea de a-şi valorifica dreptul de proprietate.
Au mai arătat apelanţii că unul din coindivizari deţine bunul în întregul său, şi că revendică cota parte dintr-un bun luat tuturor proprietarilor şi restituit numai unora dintre ei.
Prin Decizia nr. 1001 A din 16 septembrie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, a respins apelul ca nefondat, confirmând soluţia instanţei de fond, reluând considerentele reţinute de această instanţă.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat recurs.
Deşi nu au fost indicate motivele de recurs conform art. 304 C. proc. civ., totuşi prezentarea criticilor face posibilă încadrarea acestora în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se susţine că instanţa de apel nu a analizat în profunzime susţinerile reclamanţilor şi din această cauză a menţinut soluţia cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti.
De asemenea se susţine că inadmisibilitatea cererii în revendicare întemeiată pe faptul că nu sunt titulari exclusivi asupra cotei părţi ideale de ½, constituie o eroare câtă vreme revendicarea poate fi judecată pe baza actelor de proprietate iniţiale.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare.
Se va menţine soluţia adoptată de instanţă de respingere a acţiunii ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:.
Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea introdusă la data de 11 iunie 2003 pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 a fost publicată în Monitorul Oficial al României partea I în data de 14 februarie 2001.
Această lege are o aplicare generală în materia reparării daunelor produse prin preluarea abuzivă a bunurilor imobile, prin art. 1 şi art. 2 se acoperă sfera tuturor modalităţilor de preluare abuzivă a acestora.
De aceea o dată cu intrarea în vigoare a acestei legi pentru toate imobilele ce intră sub incidenţa ei, persoanele îndreptăţite pot obţine măsuri reparatorii sau imobilul în natură numai în condiţiile acestei legi speciale şi nu pe calea acţiunii de drept comun întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.A.M., S.G., M.N.G., şi M.D.M. împotriva deciziei 1001 A din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3805/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 3688/2005. Civil → |
|---|
