ICCJ. Decizia nr. 3815/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3815
Dosar nr. 20787/1/2005
Nr. vechi 6015/200.
Şedinţa publică din 13 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 232/2004, reclamanta A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul general a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 1942/2003, emisă de către acesta şi, în consecinţă, restituirea în natură ori prin echivalent a imobilului ce a aparţinut S.C.M., în speţă C.M.L.M., imobil preluat abuziv de către stat prin transformarea cooperativei în întreprindere a industriei locale.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, prin notificarea nr. 752/2001, a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului preluat de stat ca urmare a aplicării dispoziţiilor HCM nr. 1594/1959, însă prin dispoziţia ce se contestă i-a fost respinsă cererea cu motivarea că nu au fost depuse acte în dovedirea dreptului de proprietate, a calităţii de persoană juridică îndreptăţită la măsuri reparatorii, precum şi faptul că notificarea nu îndeplineşte condiţiile de formă lipsind datele de identificare a imobilului.
S-a mai arătat că, deşi conform dispoziţiilor art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 10/2001 Decizia sau dispoziţia motivată se comunică persoanei îndreptăţite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării, dispoziţia contestată, adoptată la data de 25 noiembrie 2003, a fost comunicată abia la data de 13 ianuarie 2004, depăşind cu mult termenul imperativ de 10 zile.
S-a precizat, de asemenea, că, întrucât la preluare activul a aparţinut S.C.M. prin reprezentanta sa legală, U.C.C.M., calitatea de persoană îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001 este probată, iar cu privire la dovedirea dreptului său de proprietate trebuie avută în vedere împrejurarea că, la data preluării patrimoniului, s-a predat şi arhiva cooperaţiei meşteşugăreşti, astfel încât numai pârâta este în măsură să ştie ce a făcut cu patrimoniul acesteia.
Prin sentinţa nr. 445 din 20 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, întrucât persoana juridică care ar putea pretinde măsuri reparatorii nu poate fi decât persoana juridică al cărei bun imobil a fost trecut în proprietatea statului şi nu persoana juridică în al cărei patrimoniu ar fi putut trece aceste bunuri în caz de dizolvare a celei dintâi.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanta nu a indicat elementele de identificare a imobilului solicitat şi nu a depus acte doveditoare ale dreptului său de proprietate ori cele ce atestă calitatea sa de succesor în drepturi al fostei C.M.L.M.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentinţe pe care a considerat-o netemeinică şi nelegală, susţinând că tribunalul a interpretat greşit dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, întrucât condiţia continuităţii impusă de acest text, trebuia verificată în ceea ce priveşte U.C.E.C.O.M. şi nu cooperativa meşteşugărească transformată şi că, în privinţa dovezii dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv, numai Primăria Municipiului Bucureşti în calitate de continuatoare a fostului Sfat Popular al Municipiului Bucureşti deţine aceste documente, precum şi actele de dispoziţie prin care s-a efectuat transferul de proprietate cooperatistă către stat, astfel de instituţii fiind obligate, conform art. 23 lit. a) din Legea nr. 6/1957 să aducă la îndeplinire prevederile hotărârilor Consiliului de Miniştri.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 206/A din 9 februarie 2005, a respins apelul ca nefondat, reţinând că în notificare, că reclamanta nu a indicat datele de identificare a imobilului, deci imobilul ce a făcut obiectul notificării nu a fost individualizat şi nu apare în lista anexă ca fiind preluat de către stat, ceea ce a condus la concluzia că nu sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 10/2001 pentru admiterea cererii reclamantei.
Cu referire la calitatea de persoană îndreptăţită curtea de apel a reţinut că nu sunt aplicabile prevederile art. 39 din Statutul U.C.E.C.O.M. întrucât C.L.M. a fost doar transformată din cooperativă meşteşugărească în unitate productivă de stat, ceea ce nu echivalează cu o dizolvare urmată de lichidare, ci cu o încetare prin reorganizare, nefiind dovedită lichidarea patrimoniului cooperativei.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau a unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Reiterând motivele din apel referitoare la dovada dreptului de proprietate asupra imobilului şi datele de identificare ale acestuia, precum şi la greşita interpretare a art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 în privinţa calităţii de persoană juridică îndreptăţită, recurenta a susţinut că, instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat asupra HCM 1291 din 19 mai 1957 de transmitere în proprietatea C.P.M. L.M. a imobilului din Bucureşti, cu atât mai mult cu cât HCM 1594/1959 şi Instrucţiunile de punere în aplicare a acesteia conţineau prevederi asupra modului de predare către unităţi de stat a activităţilor şi patrimoniului cooperativelor meşteşugăreşti şi că a considerat în mod greşit că A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. nu ar fi una şi aceeaşi persoană juridică cu U.C.C.M. din România înfiinţată în anul 1951.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru argumentele ce se vor arăta în continuare.
Corect a reţinut instanţa de apel, menţinând soluţia pronunţată de tribunal că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 10/2001 pentru a putea fi admisă cererea reclamantei.
Potrivit art. 21 alin. (2) din lege, notificarea va cuprinde, printre altele, elementele de identificare a bunului imobil solicitat.
Prin acte doveditoare ale proprietăţii se înţelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ cu efect constitutiv translativ sau declarativ de proprietate şi care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă. Conform textului menţionat, precum şi prevederilor art. 1161 C. civ. sarcina probei incumbă reclamantului şi nicidecum unităţii deţinătoare.
Cum recurenta-reclamantă nu a depus la dosar decât copia HCM nr. 1291/1957 şi respectiv, copia HCM nr. 1594/1959 privind transformarea unor cooperative meşteşugăreşti în unităţi productive de stat, în care apare şi C.L.M. cu 6 secţii de tâmplărie şi strungărie, imobilul pretins nefiind individualizat şi neapărând în anexă ca preluat de stat, iar reclamanta nu a indicat nici în notificare şi nici în acţiunea introductivă elemente de identificare a acestuia, evident că cererea nu putea fi admisă.
Este de reţinut, în privinţa criticii de fond legată de proprietatea revendicată în temeiul Legii nr. 10/2001 nesusţinută de probe, că în speţă transferul patrimoniului cooperaţiei meşteşugăreşti la întreprinderea industrială de stat, făcut în baza HCM nr. 1594/1959 a fost posibil ca urmare a acordului membrilor cooperatori.
O asemenea preluare imobiliară de stat pe baza acordului membrilor cooperatori, prin adeziunea acestora în adunarea generală, înlătură caracterul abuziv al respectivei preluări în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Susţinerea recurentei că acest acord nu ar fi fost liber exprimat, fiind supus presiunilor politice ale acelei perioade, nu este întemeiată din moment ce un asemenea fapt nu numai că nu se prezumă în condiţiile date, dar nu este cu nimic probat.
Corect s-a reţinut de către instanţa de apel netemeinicia susţinerilor reclamantei în privinţa calităţii de persoană îndreptăţită.
Într-adevăr, aşa după cum s-a reţinut prin Decizia criticată, C.L.M. nu a fost dizolvată pentru a putea fi aplicabile dispoziţiile art. 39 alin. (4) din Statutul U.C.E.C.O.M., ci a fost transformată din cooperativă meşteşugărească în unitate productivă de stat. O asemenea transformare nu echivalează cu o dizolvare urmată de lichidare, aşa încât în această situaţie, ne aflăm în faţa încetării persoanei juridice prin reorganizare.
Nefiind probată lichidarea patrimoniului cooperativei (de altfel, nu s-a dovedit nici existenţa hotărârii Adunării Generale a Cooperativei Meşteşugăreşti ori a Consiliului General al U.C.E.C.O.M. de dizolvare a cooperativei) nu îşi găsesc aplicabilitate dispoziţiile art. 39 din Statutul Model al C.P.M. în sensul trecerii activului net rămas în favoarea cooperativei de producţie, uniunii la care a fost afiliată.
Prin urmare, criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate şi nu pot fi reţinute. Curtea de apel a făcut o corectă aplicare a legii atunci când a analizat cerinţele impuse de Legea nr. 10/2001 în funcţie de care a considerat, pe baza dovezilor pertinente, că recurenta-contestatoare nefiind continuatoarea persoanei juridice de la care s-a preluat în sensul art. 3 lit. c) din lege, nu este îndreptăţită la măsuri reparatorii şi că imobilul nu a fost preluat abuziv în înţelesul art. 2 din aceeaşi lege.
Este de reţinut şi faptul că instanţa de apel a analizat, prin Decizia recurată, toate actele depuse de A.N.C.M. inclusiv HCM nr. 1291/1957.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea A.N.C.M. împotriva deciziei nr. 206/A din 9 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3802/2005. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3735/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
