ICCJ. Decizia nr. 3998/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3998
Dosar nr. 18628/1/2005
Nr. vechi 4935/200.
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 februarie 2004 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul A.A. a formulat o contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 2110 din 16 decembrie 2003 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, prin care i s-a respins notificarea pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 363 din 28 aprilie 2004 a admis în parte contestaţia, a anulat dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti şi l-a obligat pe acesta să acorde măsuri reparatorii în cotă de ¼ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în calea G. în beneficiul reclamantului.
În motivarea acestei soluţii instanţa a reţinut că potrivit procesului-verbal din 12 februarie 1943 întocmit de Comisia pentru Înfiinţarea Cărţilor Funciare în Bucureşti pentru imobilul în discuţie au fost înscrişi coproprietari numiţii A.O.A. (reclamantul), A.S.M., A.O.S. şi A.O.V., fiecare cu o cotă de câte ¼. S-a mai constatat că dreptul de coproprietate izvorăşte din contractul încheiat de aceştia cu G.G.V. şi N.S., autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. 33990 din 22 octombrie 1940, transcris sub nr. 15932/1940 (filele 6 şi 7 din dosar).
Ca urmare instituţia notificată trebuia să reţină că s-a dovedit dreptul de proprietate de petiţionar însă numai pentru cota sa, nu pentru întregul imobil.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 153 din 27 ianuarie 2005 a respins ca nefondat apelul pârâtei Primăria municipiului Bucureşti prin primarul general.
În motivarea acestei decizii curtea a reţinut că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului, cu actele depuse la dosar şi analizate şi interpretate corect de instanţa de fond.
Ca atare s-a constatat că reclamantul, în temeiul art. 4 din Legea nr. 10/2001 şi pct. 4 teza II din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, pentru cota sa indiviză de ¼ este îndreptăţit să primească măsuri reparatorii chiar dacă ceilalţi coproprietari nu au urmat prevederile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat în termen legal recurs.
Criticile s-au axat ca şi în motivarea apelului pe împrejurarea că procesul-verbal din 12 februarie 1943 nu face dovada proprietăţii şi că nu s-a dovedit calitatea de moştenitor a reclamantului în termenul de 18 luni prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în forma acesteia la data publicării persoana îndreptăţită are dreptul să susţină în faţa unităţii deţinătoare cererea sa, motiv pentru care ea este invitată. Măsura a fost prevăzută şi în realizarea unui dialog cu petiţionarii în vederea completării probelor depuse în vederea revendicării. Pârâtul nu a dovedit că a solicitat aceste completări petiţionarului.
Nu se poate primi critica că nu s-a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită în sensul probării dreptului de proprietate şi calităţii de succesor, probele existente la dosar făcând această demonstraţie.
Mai mult decât atât, Legea nr. 10/2001 în actuala ei reglementare a prevăzut că documentele doveditoare se pot depune până la data soluţionării notificării şi a instituit o prezumţie de proprietate în beneficiul persoanei care deţinea imobilul la data preluării abuzive (art. 23 şi art. 24).
Prin soluţia dată instanţa nu s-a substituit în atribuţiile organelor administrative, cum s-a mai arătat de către recurent, ci, în realizarea controlului judiciar cu care a investit-o această lege specială, a constatat că s-a soluţionat greşit notificarea şi în raport de situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii a dat îndrumare de rezolvare potrivit legii.
Pentru considerentele arătate constatând că a fost corect aplicată legea şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin procurorul general împotriva deciziei civile nr. 153 din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4090/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3893/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
