ICCJ. Decizia nr. 3957/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3957
Dosar nr. 16878/1/2005
Nr. vechi 4157/2005
Şedinţa publică din 17 aprilie 2006
Asupra recursului civil de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1058 din 7 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis plângerea reclamantei L.M.R. prin mandatar N.G. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj şi, în consecinţă, s-a anulat dispoziţia de respingere a notificării nr. 3333 din 24 septembrie 2003, emisă de pârât.
A fost obligat pârâtul să emită pe numele reclamantei o ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 1.693.164.134 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a cotei de ½ parte din imobilele, casă de locuit, teren în suprafaţă de 500 mp şi anexe gospodăreşti situate în Cluj-Napoca evidenţiate în C.F. nr. Top 3133, şi să plătească cheltuielile de judecată în sumă de 4.500.000 lei.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost proprietara cotei de ½ parte din imobilul înscris în C.F. Cluj, nr. top 3313 şi după părăsirea definitivă a ţării, cota sa de proprietate a fost preluată de Statul Român.
Prin dispoziţia nr. 3333 din 24 septembrie 2003, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca s-a respins notificarea nr. 422 din 19 iunie 2001, formulată de reclamanta L.M.R. pentru restituirea imobilului situat în Cluj-Napoca, cu motivarea că nu a făcut dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitoare, cu acte în formă legalizată, în termenul prevăzut de lege.
Prin notificare, reclamanta a solicitat restituirea valorică a imobilului, cotă ce a fost preluată fără plată în baza Decizia nr. 211 din 8 iulie 1989. La soluţionarea notificării s-a mai avut în vedere că nu există identitate de nume între persoana menţionată în Decizia de preluare şi numele proprietarilor tabulari de la data preluării. Astfel, s-a avut în vedere că în decizie s-a menţionat că preluarea cotei de ½ parte din imobilul înscris în C.F. Cluj se face de la L.M.M., iar în C.F. la data preluării erau înscrise M.M.R. şi N.K.
Deoarece reclamanta a dobândit numele de L.l în urma căsătoriei, s-a reţinut că operează prezumţia potrivit căreia preluarea cotei de ½ parte din imobilul evidenţiat anterior s-a făcut de la acesta.
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 32462 din 16 ianuarie 1997, imobilul evidenţiat în C.F. Cluj a fost vândut chiriaşilor L.T. şi G.
Imobilul fiind înstrăinat în baza Legii 112/1995, în baza unui contract de vânzare-cumpărare a cărei valabilitate nu a fost contestat, este exceptat de la restituirea în natură în baza prevederilor Legii 10/2001, art. 18 lit. d).
De altfel, reclamanta nici nu a solicitat restituirea în natură.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a stabilit valoarea cotei de ½ parte din imobil la suma de 1.693.164.134 lei pentru care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 25A din 19 ianuarie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul Municipiului Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1058 din 7 mai 2004 a Tribunalului Cluj.
Instanţa de apel a reţinut că există identitate de persoană între reclamantă şi persoana de la care a fost preluat imobilul,
Astfel, imobilul a fost dobândit de către intimata L.M.R. ( născută M.) şi sora ei N.K. (născută M.), în cote de ½ parte fiecare de la antecesorii lor, intimata făcând dovada calităţii de moştenitoare a proprietarilor tabulari şi a celei de persoană îndreptăţită să solicite măsuri reparatorii.
Valoarea stabilită de expert ca despăgubire s-a calculat în conformitate cu dispoziţiile legii, respectiv pct. 10 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 10/2001, iar cuantumul despăgubirii calculate de pârâtul din cauză nu are nici un temei legal, deoarece nu s-au menţionat normele avute în vedere la calculul despăgubirilor.
Întrucât restituirea în natură nu este posibilă, s-a reţinut că reclamanta este îndreptăţită în temeiul art. 34 şi art. 36 din Legea 10/2001 (anterior modificării), la măsuri reparatorii prin echivalent, în raport cu valoarea corespunzătoare a imobilului, potrivit art. 19 alin. (2), teza I din aceeaşi lege.
Categoriile măsurilor reparatorii prin echivalent sunt prevăzute în art. 9 alin. (1) din Legea 10/2001 şi interpretând per a contrario acest text, rezultă că pentru imobilele care la data preluării aveau destinaţie de locuinţă, măsurile reparatorii prin echivalent pot consta şi în despăgubiri băneşti.
S-a reţinut că intimata, faţă de textele indicate, este persoană îndreptăţită la despăgubiri ca măsuri reparatorii corect stabilite prin expertiză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca care invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine că Decizia recurată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
În motivarea recursului se arată că intimata reclamantă nu a depus în termenul prevăzut de art. 22 actele necesare soluţionării cererii sale, astfel că s-a dat eficienţă acestui text, de care instanţa de apel trebuia să ţină cont la soluţionarea căii de atac.
Se mai arată că, în privinţa măsurilor reparatorii stabilite în baza expertizei tehnice efectuate în cauză nu au fost avute în vedere obiecţiunile recurentului şi nu s-a efectuat o altă expertiză, astfel că prin valoarea măsurilor reparatorii acordate au fost lezate interesele statului.
Pe baza unor calcule făcute de recurent în raport de datele menţionate în raportul de expertiză întocmit în cauză, cât şi de datele din procesul verbal de preluare nr. 8344 din 18 iulie 1989, se apreciază că valoarea cotei de ½ din imobilul casă este de 19.794.066, valoare în concordanţă cu starea fizică, şi valoarea terenului este apreciată cu un procent de circa 30% mai mic decât valoarea reţinută de instanţa de apel.
Analizând recursul, în limita motivului de nelegalitate invocat, care face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este nefondat.
Trecerea imobilului situat în Cluj-Napoca şi evidenţiat în C.F. nr. top 3133, alcătuit din casă de locuit, anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 500 mp, în proprietatea statului , s-a realizat în baza Decretului nr. 223/1974, preluarea efectivă realizându-se prin Decizia nr. 211 din 8 iulie 1989 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj, şi prin sentinţa civilă nr. 1058 din 7 mai 2004 Tribunalul Cluj a admis contestaţia reclamantei L.M.R., a anulat dispoziţia nr. 3333 din 24 septembrie 2003, emisă de recurent, obligându-l să facă ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 1.693.164.134 lei reprezentând contravaloarea actualizată a cotei de ½ parte, ce reprezintă dreptul cuvenit intimatei.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită trebuie să notifice în termen persoana juridică deţinătoare a imobilului când solicită restituirea în natură a acestuia sau măsuri reparatorii în echivalent.
Notificarea trebuie însoţită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, iar în cazul moştenitorilor, a celor care atestă această calitate, şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire.
Intimata-reclamantă, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, a făcut dovada dobândirii imobilului împreună cu sora sa N.K., în cote de ½ parte de la antecesorii lor, cât şi dovada calităţii de moştenitoare a acestora, ceea ce o califică drept persoană îndreptăţită să solicite acordarea despăgubirilor corespunzătoare pentru partea din imobilul preluat abuziv de către stat.
Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este reglementat prin Legea nr. 10/2001, iar domeniul de aplicare al legii este stabilit de art. 2, care enumeră situaţiile ce reprezintă preluări cu caracter abuziv, fără să facă distincţia între modurile de preluare cu sau fără titlu.
În speţă, nu se contestă împrejurarea că imobilul nu s-ar încadra în această categorie, ci numai faptul că intimata nu a făcut dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitoare a proprietarilor tabulari, împrejurare contrazisă de actele existente în dosarul cauzei, astfel că este neîntemeiată critica formulată în recurs vizând acest aspect.
În ceea ce priveşte critica raportată la supraevaluarea despăgubirilor, se reţine că în contradicţie cu precizările recurentului, instanţa de apel a încuviinţat efectuarea unei expertize prin care s-a confirmat corectitudinea evaluării stabilită prin expertiza efectuată la fond.
Este adevărat că recurentul stabileşte prin cererea de recurs nişte valori ale construcţiei şi terenului, fără să aibă un temei legal, singura evidenţă fiind aceea de a ajunge la valori mai mici decât cele stabilite printr-o lucrare ce s-a bazat pe normele legale în materie şi care a avut în vedere toate criteriile de evaluare.
Prin urmare, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii 10/2001, privind calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii a intimatei-reclamante ,cât şi cu privire la modul de stabilire a valorii acestora.
Pentru considerentete expuse, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 25 din 19 ianuarie 2005, a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3969/2005. Civil. Actiune anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3884/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
