ICCJ. Decizia nr. 4130/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4130
Dosar nr. 18712/1/2005
(nr.vechi 4977/2005)
Şedinţa publică din 27 aprili.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă introdusă la 22 septembrie 2004, M.S.R. a solicitat să fie repusă în termenul de notificare prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a respins cererea prin sentinţa civilă nr. 309 din 6 decembrie 2004, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 274 din 17 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel, secţia civilă.
Amândouă instanţele au statuat că termenul prevăzut art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere, nerespectarea lui având consecinţa pierderii dreptului de a cere prin justiţie măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Reclamanta a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor de mai sus şi admiterea cererii de repunere în termen, susţinând în esenţă că instanţele au încălcat prevederile Legii nr. 10/2001, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificat succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi prin OUG nr. 145/2001, notificarea trebuie formulată în termen de un an de la intrarea în vigoare a legii /14 februarie 2001.
Sancţiunea nerespectării termenului de un an pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent [art. 21 alin. (5)].
În concret, decăderea ca sancţiune de drept material poate consta, după caz, fie în stingerea dreptului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate cu titlu valabil, fie în pierderea însăşi a dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate fără titlu valabil.
Dat fiind caracterul de decădere a termenului prescris de lege, acesta curge ireversibil, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen cum se întâmplă în cazul termenului de prescripţie extinctivă.
În consecinţă, indiferent de împrejurările invocate de reclamantă, care au condus la pierderea termenului de notificare, cererea sa de repunere în termen nu poate fi primită, astfel că, respingând asemenea cerere, prima instanţă şi instanţa de apel au procedat pe deplin legal.
Ca urmare, recursul de faţă va fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.M.R. împotriva deciziei nr. 274 din 17 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4139/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4090/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
