ICCJ. Decizia nr. 4194/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4194
Dosar nr. 14761/1/2005
nr. vechi 3597/2005
Şedinţa publică din 28 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată sub nr. 704 din 14 ianuarie 2004 pe rolul Tribunalului Bacău, contestatoarea O.E. a solicitat modificarea dispoziţiei nr. 2976 din 16 decembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Bacău, în sensul majorării suprafeţei de teren ce i-a fost restituită cu 35,88 mp şi stabilirea corectă a vecinătăţilor terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 707 din 9 septembrie 2004 Tribunalul Bacău a admis în parte contestaţia formulată şi a dispus rectificarea art. 1 din dispoziţia atacată, stabilind că suprafaţa de teren ce se restituie contestatoarei este de 315,88 mp (în loc de 283 mp), cu laturile şi vecinătăţile indicate în dispozitiv, determinate conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că autorul contestatoarei a deţinut o suprafaţă de 516 mp, teren ce a fost naţionalizat, din care suprafaţa de 227 mp a fost inclusă în Hotărârea Consiliului local Bacău nr. 18/2000, prin care s-a efectuat un schimb de teren, hotărâre ce a fost însă anulată în partea privitoare la acest teren.
Prin dispoziţia atacată s-a considerat posibilă restituirea doar a suprafeţei de 283 mp teren situat în str. R.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, tribunalul a reţinut însă, că suprafaţa de teren liberă, a cărei restituire în natură este posibilă, e de 315,88 mp, sens în care a admis contestaţia şi a modificat dispoziţia Primarului.
Împotriva sentinţei a declarat apel Primarul Municipiului Bacău care a formulat critici sub aspectul individualizării suprafeţei de teren restituite în plus, arătând că aceasta este de fapt trotuar, nu a aparţinut proprietăţii reclamantei şi nu poate fi restituită în natură; de asemenea, s-a susţinut că prin Decizia civilă nr. 209/2003 a Curţii de Apel Bacău s-a stabilit irevocabil că între fosta proprietate a lui O.E. şi str. R. se află o fâşie de teren de cca 7,2 mp ce nu a aparţinut contestatoarei, cu numitei O.E.
Prin Decizia civilă nr. 25 din 17 ianuarie 2005 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat.
În considerentele deciziei s-a stabilit că suprafaţa totală de teren ce a aparţinut numitei G.S., autoarea contestatoarei, a fost de 516 mp, aceasta fiind naţionalizată prin Decretul nr. 92/1950. Ulterior, parte din acest teren, respectiv, 227 mp, a făcut obiectul unei hotărâri a Consiliului local Bacău, potrivit căreia s-a realizat un schimb de terenuri cu numita O.E.
Cum această hotărâre a fost anulată, urmare a demersului contestatoarei, şi cum din măsurătorile efectuate în teren a rezultat că suprafaţa de teren liberă este de 315,88 mp, s-a concluzionat că în mod corect prima instanţă a admis în parte contestaţia şi a dispus modificarea dispoziţiei atacate.
Decizia menţionată a fost atacată cu recurs de către Primarul Municipiului Bacău, care a invocat critici de nelegalitate cu privire la întinderea dreptului de proprietate al intimatei-contestatoare.
În acest sens, s-a arătat că intimatei i-a fost restituită o suprafaţă de teren mai mare decât cea pe care a avut-o autoarea acesteia, respectiv, o făşie de cca 7,2 mp, care este situată între fosta proprietate şi trotuarul străzii Războieni.
În realitate, acest teren aparţine numitei O.E., aspect ce rezultă din împrejurarea că, potrivit deciziei Curţii de Apel Bacău, anularea schimbului de terenuri (între Consiliul local şi O.E.) s-a realizat doar pentru o suprafaţă de 227 mp.
În acelaşi sens s-a făcut trimitere la schiţa anexă a dispoziţiei contestate, la concluziile raportului de expertiză şi la încheierea de întabulare a dreptului de proprietate pe numele lui O.E.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. S-a arătat în apărare că, deşi recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a fost indicat nici un motiv de nelegalitate, ci doar s-a criticat soluţia sub aspectul aprecierii probelor. Din acest punct de vedere soluţia este însă corectă, deoarece Primăria a dispus restituirea unei suprafeţe mai mici decât cea care a aparţinut autoarei intimatei, în plus schimbând vecinii şi introducând pe latura de vest pe numita O.E., cu o fâşie de teren de 7,2 mp interpusă între proprietatea intimatei şi trotuar.
Examinând recursul declarat Curtea constată următoarele:
- Criticile formulate vizează nelegalitatea restituirii unor suprafeţe de teren, cu privire la care recurentul susţine în mod eronat că nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate în patrimoniul autoarei contestatoarei.
Astfel cum au stabilit instanţele fondului, numita G.S. (pe care contestatoarea a moştenit-o testamentar) a avut în proprietate o suprafaţă de 516 mp teren situat în str. R. (fost nr. 13), ce i-a fost naţionalizat conform Decretului nr. 92/1950.
Contrar susţinerilor recurentului, concluziile raportului de expertiză au fost corect reţinute, în sensul că terenul liber (din cel de 516 mp ce a aparţinut autoarei intimatei) este de 318,88 mp (fila 69 fond).
Tot astfel, Decizia civilă nr. 2004/2003 a Curţii de Apel Bacău, ce a finalizat o judecată anterioară a părţilor privind nulitatea schimbului de terenuri (realizat de Consiliul local cu parte din terenul preluat de la autoarea intimatei) nu poate conduce la consecinţe în sensul arătat de recurent.
Împrejurarea că prin hotărârea menţionată s-a dispus anularea în parte a schimbului, doar pentru suprafaţa de 227 mp, nu înseamnă, astfel cum se susţine, că diferenţa ar aparţine altei persoane.
Potrivit considerentelor hotărârii, care, sprijinind soluţia din dispozitiv, dobândesc deopotrivă putere de lucru judecat, terenul ce a făcut obiectul contractului de schimb se identifică parţial cu terenul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1936 (titlul de proprietate al autoarei intimatei), suprafaţa care se suprapune fiind de 227 mp.
Aşadar, motivul nulităţii parţiale nu l-a constituit o altă întindere a dreptului de proprietate, ci faptul că obiectul acestui contract îl reprezenta numai în parte, bunul contestatoarei.
În ce priveşte înscrierea dreptului de proprietate pe o porţiune de teren de 95,8 mp, conform încheierii de întabulare din 17 ianuarie 2005, pe numele altei persoane (O.E.) în timp ce procesul asupra proprietăţii imobilului era în desfăşurare, aceasta nu înseamnă prin ea însăşi, lipsirea de eficienţă a dreptului de proprietate al intimatei. Potrivit art. 351 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
În consecinţă, reţinându-se că intimata-contestatoare a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale asupra unei suprafeţe de teren de 516 mp situată în str. R. nr. 21 A, din care 315,88 mp este liber, s-a procedat în mod corect la restituirea în natură a acesteia.
Principiul care stă la baza Legii nr. 10/2001, ca lege de reparaţie pentru situaţia imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, este acela al restituirii lor în natură [(art. 1, art. 7 alin. (1)], reparaţia prin echivalent fiind subsidiară.
Rezultă că instanţele nu au încălcat nici o dispoziţie legală în soluţionarea cauzei ci dimpotrivă, au făcut o aplicare corectă a prevederilor legale în materie.
Pentru considerentele arătate, motivul de nelegalitate invocat cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este neîntemeiat, recursul urmând a fi respins în consecinţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Primarul Municipiului Bacău împotriva deciziei civile nr. 25 din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Obligă pe recurentul-pârât la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă O.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4192/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4139/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
