ICCJ. Decizia nr. 4159/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4159
Dosar nr. 2978/2005
Şedinţa din camera de consiliu de la 19 mai 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la nr. 16001 din 20 decembrie 2002 la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti reclamantul P.T.F. a chemat în judecată pe pârâta H.F., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:
- deschiderea succesiunii de pe urma defunctului P.F.Ş.T., decedat la 6 mai 1997, cu ultimul domiciliu în Bucureşti;
- constatarea că este unicul moştenitor al defunctului în calitate de descendent;
- constatarea că masa succesorală se compune din apartamentul situat în Bucureşti, autoturism marca Dacia 1300 şi drepturi de autor.
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând respingerea acţiunii reclamantului ca fiind prescrisă sau, în subsidiar, precizarea pretenţiilor acestuia, în situaţia constatării valabilităţii testamentului olograf din 3 mai 1997 lăsat pârâtei de P.F.Ş.T. decedat la 6 mai 1997. Prin cererea reconvenţională pârâta a solicitat:
- constatarea valabilităţii testamentului olograf întocmit la data de 3 mai 1997 întrucât acesta este scris în totalitate, semnat şi datat de către testatorul P.F.Ş.T., decedat la 6 mai 1997;
- constatarea calităţii de moştenitoare testamentară cu titlu particular;
- constatarea componenţei masei succesorale;
- partajarea masei succesorale, conform clauzelor testamentare.
În cauză s-au formulat şi două cereri de intervenţie, una în interes propriu, de către C.M., fosta soţie a defunctului care a solicitat să se constate caracterul de bun propriu al unor bunuri mobile şi să se dispună, în consecinţă, scoaterea bunurilor proprii din masa succesorală şi respectiv partajarea bunurilor mobile comune şi o altă cerere în interesul pârâtei formulată de N.I.V. prin care se solicită respingerea acţiunii principale şi a cererii de intervenţie în interes propriu şi admiterea cererii reconvenţionale.
Judecătoria sectorului 2, prin sentinţa civilă nr. 3302 din 4 aprilie 2004 a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a respins capetele din cererea principală formulată de P.T.F.; a disjuns soluţionarea restului cererii principale, a cererii reconvenţionale şi a cererilor de intervenţie formulate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul P.T.F. şi în consecinţă s-a format dosarul nr. 2568/2004 pe rolul Secţiei a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale de la Curtea de Apel Bucureşti, soluţionat prin încheierea din 30 noiembrie 2004, în sensul declinării competenţei soluţionării apelului în favoarea Tribunalului Bucureşti, în baza art. 2 alin. (3) din Legea nr. 493/2004 privind aprobarea OUG nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă.
La Tribunalul Bucureşti cauza s-a înregistrat la nr. 42 din 4 ianuarie 2005 pe rolul secţiei a III-a civilă şi prin Decizia nr. 69 din 28 ianuarie 2005 s-a declinat competenţa materială de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în baza art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
În baza art. 20 pct. 2 şi 21 C. proc. civ., constată conflict negativ şi trimite cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea, verificând înscrisurile dosarului, în raport de conflictul negativ de competenţă constată că obiectul litigiului îl constituie judecata apelului formulat împotriva unei sentinţe prin care s-a respins acţiunea privind constatarea nulităţii relative a unui testament olograf şi reducţiunea liberalităţilor.
Potrivit art. 3 alin. (2) C. proc. civ., curţile de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale, ca instanţe de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Întrucât referitor la soluţionarea apelului împotriva sentinţelor care au ca obiect deschiderea succesiunii, constatarea calităţii de unic moştenitor, constatarea nulităţii testamentului şi constatarea masei succesorale, legiuitorul nu a prevăzut o competenţă specială privind judecarea apelului de către tribunale, expres reglementată de dispoziţiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., conform modificării făcută prin art. I pct. 2 din OUG nr. 65/2004 privind modificarea Codului de procedură civilă, rezultă că în cauză competenţa soluţionării apelului revine Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa soluţionării apelului declarat de reclamantul P.T.F. împotriva sentinţei civile nr. 3302 din 4 aprilie 2004 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în contradictoriu cu pârâta H.F. şi intervenienţii C.M. şi N.I.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4886/2005. Civil. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 4179/2005. Civil → |
|---|
