ICCJ. Decizia nr. 4179/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4179
Dosar nr. 21765/200.
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 6 aprilie 2004, reclamantul D.N. a chemat în judecată pe pârâţii P.D. şi P.M. solicitând, pe calea contestaţiei la executare:
- oprirea vânzării silite a imobilului proprietatea sa;
- obligarea pârâţilor la restrângerea spaţiului pe care îl ocupă în acest imobil, în sensul retragerii lor în propriile construcţii, mutării intrării în stradă şi eliberării casei vechi, a curţii şi a grădinii.
În motivarea cererii reclamantul a susţinut că:
- imobilul supus executării silite este proprietatea lui şi a fost cumpărat de pârâţi, care au intrat abuziv în spaţiul său, i-au demolat anexele şi au ridicat în locul lor alte construcţii;
- nu are unde locui, iar pentru pretenţiile pârâţilor trebuie să răspundă fiul său.
Judecătoria Lugoj, prin sentinţa civilă nr. 1566 din 15 iunie 2004, a respins cererea reţinând că:
- fiul reclamantului a vândut pârâţilor imobilul în discuţie, situat în comuna Ohaba Forgaci, dobândit de la tatăl său în baza unui contract de întreţinere;
- pârâţii au adus îmbunătăţiri acestui imobil şi au edificat pe teren alte construcţii;
- ulterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere dintre reclamant şi fiul său, precum şi evacuarea pârâţilor şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare al acestora din urmă;
- totodată, printr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a acordat pârâţilor un drept de retenţie asupra întregului imobil, până la achitarea, de către reclamant, a sumei de 208.365.800 lei, contravaloarea construcţiilor şi lucrărilor de îmbunătăţire.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 2345 din 18 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, cu motivarea că dreptul de retenţie instituit asupra întregului imobil prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nu poate fi restrâns fără acordul pârâţilor.
Reclamantul a declarat recurs prin care a susţinut că:
- fiul său l-a dat afară şi atunci a vândut pârâţilor imobilul în discuţie;
- toate celelalte hotărâri sunt greşite, iar el este bolnav şi nu are unde locui, astfel că pârâţii trebuie obligaţi să se retragă din imobil şi să-şi demoleze construcţiile.
Criticile sunt nefondate deoarece nici una dintre ele nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul D.N. împotriva deciziei civile nr. 2345 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4159/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 6804/2005. Civil → |
|---|
