ICCJ. Decizia nr. 4208/2005. Civil. Anulare contract vânzare cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4208/2005
Dosar nr. 9475/2004
Şedinţa publică de la 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 martie 2003 la Judecătoria Craiova, reclamantul A.G. a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala P. Craiova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că la data de 29 noiembrie 1996 pârâta i-a vândut o locuinţă situată în Craiova, judeţul Dolj, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 221 din 29 noiembrie 1996, reclamantul devenind proprietar.
În drept a invocat dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. Reclamantul a arătat că preţul apartamentului a fost achitat integral.
Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, arătând că au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 85/1992.
La data de 3 iunie 2003, A.V. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate alături de reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 9296 din 30 iunie 2003, Judecătoria Craiova a respins acţiunea, cererea reconvenţională şi cererea de intervenţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că, în ce priveşte calculul eronat al sumelor datorate făcut de pârâtă culpa îi revine exclusiv şi nu îşi poate invoca propria culpă privind actul juridic încheiat.
Acţiunea şi cererea de intervenţie au fost respinse cu motivarea că reclamantul şi intervenienta au la îndemână acţiunea în realizare.
Împotriva acestei sentinţe pârâta a formulat apel arătând că au fost încălcate dispoziţiile art. 7 alin. (4) şi art. 19 din Legea nr. 85/1992, aşa încât contractul nu este o convenţie legală potrivit dispoziţiilor art. 969 C. civ.
Prin decizia nr. 286 din 26 februarie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 948 C. civ. De asemenea, însuşi contractul încheiat prevede modalităţile de rezolvare pentru eventualele erori în stabilirea sau calcularea preţului, parţial având posibilitatea de a intra în legalitate.
Împotriva acestei decizii pârâta a formulat recurs. Deşi nu şi-a încadrat motivele de recurs conform dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., totuşi enumerarea criticilor permite încadrarea lor în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta reia criticile formulate în apel şi arată că la stabilirea preţului nu au fost respectate dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992. Apartamentul nu a fost evaluat, preţul trebuia să fie indexat.
Potrivit art. 19 alin. (1) din aceeaşi lege, „contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990 şi prezentei legi sunt lovite de nulitate absolută”.
Recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. să fie respins pentru considerentele ce vor urma.
La dosarul Judecătoriei Craiova se află contractul de vânzare-cumpărare dintre R.A. P. şi A.G. şi A.V.
La pct. 1 din acest contract se prevede că vânzarea-cumpărarea are loc în baza art. 7 alin. (7) din Legea nr. 85/1992.
La pct. 4 al aceluiaşi contract se prevede că „Transmiterea proprietăţii are loc astăzi data autentificării”.
La pct. 7 al contractului se prevede că „În situaţia constatării unor diferenţe de preţ înregistrată în contabilitatea S.P. Craiova cumpărătorul va achita la casieria vânzătoarei în termenul stabilit de aceasta suma restantă prin recalcularea avansului şi a ratelor”.
Aşa cum rezultă din conţinutul aceluiaşi dosar, preţul apartamentului a fost achitat integral la data de 14 mai 1998.
În raport de cele expuse, transferul dreptului de proprietate a avut loc, aşa cum se dispune chiar în contract la data autentificării şi în conformitate cu dispoziţiile art. 971 C. civ. „În contractele ce au de obiect translaţia proprietăţii sau a unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor”.
Conform dispoziţiilor art. 969 C. civ., „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractuale”.
Condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii prevăzute de art. 948 C. civ. sunt îndeplinite de contract.
În raport de această situaţie, invocarea propriei culpe în ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4) şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 85/1992, la stabilirea preţului nu poate conduce la concluzia că acest contract nu este o convenţie legal făcută având în vedere şi clauza conţinută la pct. 1 din contract, care se referă tocmai la dispoziţiile Legii nr. 85/1992.
În plus de aceasta la pct. 7 din contract sunt prevăzute modalităţi de rezolvare între părţi în situaţia „constatării unor diferenţe de preţ”.
Aşa fiind, criticile vor fi înlăturate, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta S.N.P. P. SA, sucursala P. Craiova împotriva deciziei civile nr. 286 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← CSJ. Decizia nr. 4340/2005. Civil. Uzucapiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4204/2005. Civil. LG. 10/2001. Recurs → |
|---|
