CSJ. Decizia nr. 4340/2005. Civil. Uzucapiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4340/2005
Dosar nr. 9936/2004
Şedinţa publică de la 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civila nr. 3858 din 27 octombrie 2003, Judecătoria Piatra Neamţ a admis acţiunea formulată de reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâta Primăria Piatra Neamţ; a constatat că reclamantul N.V. este titularul dreptului de proprietate asupra terenului de 5853 mp situat în Piatra Neamţ, identificat conform documentaţiei cadastrale întocmită si avizată de O.J.C.C.G. Neamţ, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în esenţă, că:
- din actele şi probele dosarului rezultă că reclamantul a exercitat, asupra imobilului teren în litigiu, o posesie continuă, paşnică, utilă şi sub nume de proprietar mai bine de 30 de ani;
- în cauză sunt îndeplinite condiţiile imperative prevăzute de art. 1847 C. civ. pentru existenţa uzucapiunii.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat apel pârâta, apreciind că reclamantul nu a făcut dovada că a avut în folosinţă sub nume de proprietar suprafaţa de teren în litigiu, în accepţiunea art. 1847 C. civ. şi că a avut o posesiune clandestină pe care a exercitat-o în ascuns de adversarul său, deoarece nu a făcut dovada înscrierii în evidenţele organului fiscal şi nici a achitării impozitelor şi taxelor către acesta.
Prin decizia civilă nr. 317 din 22 martie 2004, Curtea de Apel Bacău a admis apelul promovat de Primarul Municipiului Piatra Neamţ în calitate de reprezentant al localităţii; a schimbat în totalitate sentinţa civilă nr. 3858 din 27 octombrie 2003 a Judecătoriei Piatra Neamţ, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut că:
- potrivit art. 1847 C. civ., ca să se poată prescrie se cere, printre altele, ca posesiunea să fie publică;
- posesiunea este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască( art. 1852 C. civ.);
- nu s-a dovedit că reclamantul ar fi avut mai mult de 30 de ani, semne aparente ale posesiei sale, precum împrejmuirea terenului sau construcţiei edificate pe acesta;
- reclamantul, pe această durată de timp, nu a dovedit că are înregistrat terenul, pe numele său, în evidenţele fiscale;
- posesia terenului a fost exercitată clandestin de reclamant, viciu ce împiedică uzucapiunea.
În contra acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul, motivat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Recursul urmează a fi admis pentru cele ce succed.
Instanţa de apel nu şi-a exercitat rolul activ, în sensul că nu a îndeplinit toate diligenţele necesare şi nu a stăruit, ordonând administrarea probelor pe care le considera necesare, în clarificarea aspectului legat de posesia terenului în litigiu de către reclamant, dacă a fost exercitată în nume de proprietar sau în mod clandestin, situaţie în care se putea pronunţa în conformitate cu prevederile legale în materia prescripţiei achizitive, respectiv uzucapiunii.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.
Alin. (5) al aceluiaşi articol stipulează că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc, îndatorire care, în speţa de faţă, a fost omisă de instanţa de apel.
Faţă de cele ce preced, în raport cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea atacată şi a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
La rejudecarea apelului, Curtea de Apel Bacău va suplimenta probatoriul administrat, pentru a dovedi dacă posesia a fost exercitată sub nume de proprietar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul N.V. împotriva deciziei civile nr. 317 din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bacău.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005
| ← ICCJ. Decizia nr. 4608/2005. Civil. Restituire metale... | ICCJ. Decizia nr. 4208/2005. Civil. Anulare contract vânzare... → |
|---|
