ICCJ. Decizia nr. 4266/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4266
Dosar nr. 9025/1/2005
nr. vechi 2160/2005
Şedinţa publică din 2 mai 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă a reţinut următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 191 din 7 aprilie 2003, pronunţată în dosarul nr. 8016/2002, a respins contestaţia formulată de C.H.A. în contradictoriu cu Primăria municipiului Craiova împotriva dispoziţiei nr. 6543/2002 emisă de pârât prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru suprafaţa de teren de 700 mp situată în Craiova.
În motivarea sentinţei se arată că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul solicitat a fi restituit în natură este afectat de lucrări de investiţii şi zonă aparţinătoare blocului edificat pe teren.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 317 din 7 noiembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 3382/2003, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentinţa cu reţinerea cauzei spre rejudecare.
Pentru a pronunţa Decizia s-a reţinut că pentru justa soluţionare a cauzei se impune efectuarea unei cercetări locale pentru a se verifica dacă restituirea în natură este sau nu posibilă.
După efectuarea probatoriului dispus, instanţa de apel, prin Decizia nr. 2820 din 10 septembrie 2004 a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului.
În considerentele deciziei se arată că, urmare a realizării scopului exproprierii, din întreaga suprafaţă de 700 mp, au rămas două terenuri în suprafaţă de 80 mp şi respectiv 140 mp.
Se arată că suprafaţa de 80 mp este un scuar, la intersecţia a două străzi, în mijlocul carosabilului, motiv pentru care nu poate fi restituită în natură.
Suprafaţa de 140 mp, situată în spatele blocului, este amenajată ca spaţiu verde şi traversată de alei de acces.
Conchide instanţa, că faţă de dispoziţiile art. 11, art. 23 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură nu este posibilă, deoarece primul teren reprezintă o amenajare rutieră, iar cel de-al doilea serveşte bunei utilizări a blocului de locuinţe.
Împotriva deciziei a declarat recurs apelantul-reclamant întemeiat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată Decizia pentru cele ce succed.
Hotărârea nu este motivată conform probelor de la dosar, deoarece terenul în suprafaţă de 80 mp, denumit scuar, nu este situat în mijlocul străzii şi nu a fost inclus în hotărârea consiliului local; pe acest teren nu trec conducte şi nu sunt amenajări, fiind posibilă restituirea în natură, astfel cum se arată şi în expertiză, cu atât mai mult cu cât terenul nu este evidenţiat în hotărârea administrativă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi în raport de probele administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, în situaţia în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial.
Porţiunea de teren rămasă liberă se restituie în natură doar dacă nu este afectată servituţiilor legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale.
În această ipoteză, lucrările ocupă funcţional întregul teren, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Din probele efectuate, expertiza tehnică judiciară şi cercetarea la faţa locului, a rezultat că terenul expropriat este ocupat funcţional de lucrările efectuate.
Astfel, suprafaţa de teren de 80 mp, ce face în fapt obiectul recursului, se află la intersecţia dintre străzile Î. şi N. astfel cum rezultă din schiţa de amplasament şi delimitare (fila 46 dosar fond) şi procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării locale (fila 20 dosar apel).
Împrejurarea că în Hotărârea Consiliului local nr. 147/1999 nu este menţionat în mod expres scuarul este lipsit de relevanţă, câtă vreme sunt menţionate cele două străzi, Î. şi N., precum şi caracteristicile acestora: lungimea şi lăţimea carosabilului, trotuarele, natura îmbrăcăminţii drumului (filele 58-62 dosar fond), scuarul fiind astfel inclus la intersecţia celor două străzi.
Cum terenul expropriat este ocupat funcţional în întregime, dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate în calea devolutivă de atac a apelului.
Referitor la criticile întemeiate în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. se constată cele ce urmează.
Urmare a anulării sentinţei civile nr. 191/2003, instanţa de apel a fost investită cu soluţionarea în fond a acţiunii civile formulate de reclamantul C.H.A., prin care a solicitat retrocedarea în natură a unor suprafeţe din terenul expropriat.
Prin dispozitivul deciziei recurate, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanţa de apel s-a pronunţat asupra cererii introductive de instanţă, în sensul respingerii acesteia ca nefondată.
În Decizia recurată, potrivit dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., sunt arătate considerentele de fapt şi de drept ce au condus la formarea opiniei instanţei, aşa cum de altfel s-a arătat în partea descriptivă a prezentei decizii.
Recurentul, deşi a indicat drept motiv de recurs, şi pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., nu precizează care este actul juridic dedus judecăţii pe care instanţa l-a interpretat greşit ori i-a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit îndoielnic al acestuia, aşa încât temeiul de drept invocat este pur formal.
Indică recurentul drept temei al recursului şi motivele prevăzute de pct. 10 al art. 304, fără a menţiona care este acea probă administrată de natură să conducă la reţinerea unei alte situaţii de fapt şi deci, la pronunţarea unei alte soluţii decât cea adoptată.
Aşa cum s-a arătat, Decizia recurată este redactată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ. în sensul menţionării probelor ce au condus la formarea convingerii instanţei.
Înalta Curte, constatând că motivele de recurs întemeiate în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. nu au corespondent în cauză, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.H.A. împotriva deciziei nr. 2820 din 10 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4274/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4227/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
