ICCJ. Decizia nr. 4274/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4274
Dosar nr. 28814/1/2005
( nr. vechi 12352/2005 )
Şedinţa publică din 2 mai 200.
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţa a reţinut următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 280 din 25 aprilie 2005 pronunţată în dosarul nr. 277/2005, Tribunalul Vaslui, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta M.G. în contradictoriu cu pârâţii primarul municipiului Bârlad şi Primăria municipiului Bârlad; a anulat, ca nelegală, dispoziţia nr. 1875 din 27 decembrie 2004 emisă de primar; a stabilit că pentru bunurile imobile, teren cu construcţii-locuinţe şi anexe gospodăreşti, situate în municipiul Bârlad, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti în cuantumul de 93.201.243 lei actualizate cu indicele inflaţiei la data plăţii efective, potrivit dispoziţiilor art. 36-40 raportate la dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 431 de la 23 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 4010/2005, a admis apelul pârâtului şi drept consecinţă, a schimbat în tot sentinţa, în sensul respingerii contestaţiei formulate.
Pentru a pronunţa Decizia, instanţa a reţinut cele ce succed.
Construcţia ce a aparţinut reclamantei este demolată, iar terenul în suprafaţă de 274 mp este ocupat de un bloc de locuinţe şi lucrări de sistematizare aferente acestuia.
Prin Decizia contestată unitatea deţinătoare a propus petentei măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
Instanţa a acordat greşit despăgubirile băneşti deoarece în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 şi art.10 alin. (8) şi (9) din acelaşi act normativ.
Se precizează că alin. (2) şi (3) ale art. 24 din lege au fost abrogate prin Legea nr. 247/2005, astfel că în prezent nu are relevanţă, sub aspectul măsurilor reparatorii, dacă imobilele preluate abuziv au avut sau nu destinaţie de locuinţă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, întemeiat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată Decizia sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Arată recurenta că dispoziţiile alin. (1) din art. 24 îi conferă vocaţie la despăgubiri în bani, chiar dacă alin. (2) şi (3) ale articolului au fost abrogate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi în baza probatoriului administrat în toate etapele procesuale. a reţinut cele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent în situaţia în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren.
Măsurile reparatorii prin echivalent sunt cele înscrise în art. 10 alin. (8) şi art. 24 alin. (1) din legea de reparaţie, modificată prin Legea nr. 247/2005, respectiv compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri.
Totodată conform art. 16 alin. (1), (4), (7) din Legea 247/2005, lege de imediată aplicare, deciziile/ dispoziţiile emise de entitatea învestită cu soluţionarea notificărilor, însoţite, după caz de situaţia juridică şi întreaga documentaţie aferentă acestora se predau, pe bază de proces verbal, Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe.
Secretariatul procedează la centralizarea dosarelor în care cerea de restituire în natură a fost respinsă, după care le transmite evaluatorului în vederea încheieri raportului de evaluare.
Raportul de evaluare ce conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, se transmite Comisiei Centrale care va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Aşadar reclamanta are posibilitatea de a obţine măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri în modalitatea enunţată de textul menţionat.
Ca atare motivul de recurs nu poate fi primit, nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte indicarea dispoziţiilor pct. 6 şi 8 ale art. 304 din procedură civilă se constată că acestea sunt indicate formal.
Acesta, întrucât din dezvoltarea motivelor de recurs nu reies critici referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. ori la interpretarea greşită a unui act juridic dedus judecăţii.
Faţă de cele de mai sus arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 321 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins şi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.G.C. împotriva deciziei civile nr. 431 din 23 septembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 2 mai 2006
| ← ICCJ. Decizia nr. 4272/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4266/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
