ICCJ. Decizia nr. 4272/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4272
Dosar nr. 27352/1/2005
Nr. vechi 10890/200.
Şedinţa publică din 2 mai 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa la 12 noiembrie 2003 reclamantul A.V. a formulat o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 93/2003 a Consiliului Local Jilavele prin care i s-a respins notificarea nr. 326 din 5 aprilie 2001 de restituire a mai multor bunuri printre care 3.000 mp teren şi acordarea de despăgubiri pentru o moară ţărănească şi o locuinţă, toate proprietăţi ale părinţilor lui adoptivi, şi preluate abuziv.
Tribunalul Ialomiţa prin sentinţa civilă nr. 15/F din 27 ianuarie 2004 a admis contestaţia şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 ca succesor al părinţilor săi A.C. şi A.S.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că reclamantul a fost adoptat de soţii A. conform actului de adopţie nr. 15 din 18 mai 1946, adopţie care nu a fost desfiinţată niciodată. S-a mai reţinut că succesibilii care nu au acceptat succesiunea în termen, sunt de drept repuşi în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce face obiectul Legii nr. 10/2001, conform dispoziţiei art. 4 alin. (3). S-a apreciat astfel că reclamantul este succesorul tatălui său, A.C.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 305 din 22 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Jilavele, considerând că în mod corect s-a apreciat că cererea de restituire valorează acceptarea succesiunii pentru bunurile a căror restituire s-a cerut în temeiul Legii nr. 10/2001, în termenul prevăzut de aceasta.
În faza judecării apelului A.S. a formulat o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului pentru a sprijini apărarea acestuia în sensul că adopţia reclamantului nu a fost niciodată finalizată. Această cerere a fost respinsă.
S-a apreciat că recunoaşterea calităţii de moştenitor testamentar a intervenientului nu împiedică confirmarea dreptului reclamantului care este moştenitor rezervatar.
S-a mai reţinut că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dacă restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote părţi ideale, potrivit dreptului comun.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen, pârâţii primarul comunei Jilavele, care a criticat hotărârea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 şi intervenientul A.S. care a criticat soluţia curţii de apel pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă în fapt primarul comunei Jilavele a formulat următoarele critici.
- considerarea valabilă a adopţiei reclamantului se bazează numai pe supoziţii nu pe probe concrete, câtă vreme nu s-a putut produce hotărârea constatatoare a acestui fapt;
- interpretarea greşită a menţiunii din registrul stării civile în sensul că petentul a fost adoptat câtă vreme această menţiune nu se coroborează cu nici o altă probă faţă de împrejurarea că din cercetări a rezultat că sentinţa nu există şi nu cum greşit s-a reţinut că inundaţiile din 1975 au împiedicat producerea acestui document (adresa 87549 din 4 august 2004 emisă de Ministerul Afacerilor Interne).
- greşita interpretare a dispoziţiilor privind adopţia, prin greşita apreciere că aceasta a avut loc, deşi procesul verbal nr. 15 din 18 mai 1946 nu a putut fi produs.
- aprecierea că adopţia a fost realizată este infirmată de probele administrate care nu au confirmat cu certitudine acest lucru, în cauză nedovedindu-se nici interesul soţilor A. să-l adopte pe reclamant, instanţele ignorând toate concluziile şi considerentele din hotărârile definitive şi irevocabile pronunţate începând cu 1991 din care rezultă cu certitudine că reclamantul nu a fost niciodată adoptat.
Intervenientul a criticat hotărârea în fapt sub aceleaşi aspecte privind greşita apreciere că adopţia reclamantului a avut loc deşi nu s-a probat existenţa procesului-verbal nr. 15 din 18 mai 1946, ca urmare a interpretării greşite a menţiunii de pe marginea registrului de stare civilă şi cu ignorarea hotărârilor judecătoreşti care infirmă adopţia.
Recursurile sunt nefondate şi se vor respinge pentru următoarele considerente:
Hotărârea Curţii de Apel este amplu motivată şi în cuprinsul ei este analizat cu lux de amănunte din perspectiva probelor administrate, regimul juridic de adopţie înainte şi după apariţia Decretului nr. 32 din 31 ianuarie 1954.
În mod corect s-a stabilit că adopţia reclamantului a fost făcută în 1945 sub imperiul regulilor prevăzute de codul civil, reguli care au fost respectate şi care au dictat şi natura acesteia, adopţie cu efecte restrânse, art. 9 din Decretul nr. 32 din 31 ianuarie 1954 dispunând în mod expres că adopţiile efectuate înainte de apariţia noii legi rămân supuse condiţiilor prevăzute de legea veche.
În mod corect instanţele au constatat că adopţia a fost efectuată deoarece despre aceasta se face menţiune în registrul de naşteri în care a fost înregistrată naşterea reclamantului, în care se consemnează la 11 iunie 1946, de către Oficiul de stare civilă, că adopţia a fost încuviinţată prin procesul-verbal nr. 15 din 18 mai 1946.
Această menţiune oficială se bucură de puterea dovedită a actelor oficiale şi nu trebuie coroborată cu alte probe pentru a-şi produce efectele. O asemenea menţiune produce efecte, potrivit legii, până la înscrierea în fals.
Faptul juridic al adopţiei, dovedit că s-a petrecut cu respectarea condiţiilor legii sub imperiul căreia a avut loc, a fost confirmat şi printr-o hotărâre judecătorească, nr. 841 din 18 iunie 2004 a Judecătoriei Urziceni prin care a fost admisă cererea reclamantului A.V. şi s-a dispus refacerea procesului-verbal nr. 15 din 18 mai 1946 în sensul „încuviinţării adopţiei numitului T.V. născut la 22 aprilie 1924 de către C.T.A. şi S.C.A.". Hotărârea (filele 79 – 81 dosar de apel) poartă menţiunea definitivă şi irevocabilă – iar din certificatul de grefă nr. 2220/2004 emis de Judecătoria Urziceni (fila 82 dosar de apel) rezultă că prin sentinţa civilă nr. 1240 din 29 septembrie 2004 a Judecătoriei Urziceni a fost respinsă cererea de revizuire formulată de Consiliul local Jilavele în contradictoriu cu A.V.
Pe cale de consecinţă se constată că în mod corect s-a apreciat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului, în prezenta cauză în calitate de moştenitor al părinţilor săi adoptivi.
Constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. invocate de recurent în criticarea deciziei curţii de apel, văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., se vor respinge ca nefondate recursurile pârâtului şi intervenientului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepţia tardivităţii recursului declarat de intervenientul A.S. împotriva deciziei civile nr. 305 din 22 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Primarul comunei Jilavele şi de intervenientul A.S. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 430/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4274/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
