ICCJ. Decizia nr. 4315/2005. Civil. Conflict negativ de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4315
Dosar nr. 4119/2005
Şedinţa de la 23 mai 2005
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Constată că, prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 23 august 2004 s-a admis cererea formulată de petenta B.A.M. înregistrată sub nr. 37977-37784/2004 la Biroul de Carte funciară al Judecătoriei Braşov, prin care a solicitat notarea apelului formulat de numitul M.G. asupra imobilului înscris în C.F. nr. 25468 Braşov, sub nr. top 8782/1/b/1/74.
Împotriva acestei încheieri, petenţii au declarat apel care a fost înregistrat la Curtea de Apel Braşov sub nr. 3422/Ap/2004.
Prin Decizia civilă nr. 1159/Ap/2004 a Curţii de Apel Braşov s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi s-a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
În motivarea deciziei s-a reţinut că în urma examinării naturii căi de atac promovate împotriva încheierii pronunţate în data de 23 august 2004, faţă de dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 41/2004, în mod greşit s-a calificat ca fiind o declaraţie de apel şi nu o plângere, a cărei soluţionare este de competenţa Judecătoriei Braşov.
Primind cauza spre soluţionare, la Judecătoria Braşov, a fost înregistrată la nr. 286/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 794 din 26 ianuarie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a apelului la Curtea de Apel Braşov.
Faţă de calificarea dată căii de atac, instanţa a constatat că în ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare sunt incidente art. 52 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 şi în temeiul cărora se impune declinarea competenţei de soluţionare la Curtea de Apel Braşov.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă între o curte de apel şi o judecătorie, în temeiul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 22 pct. 3 C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
În aplicarea art. 52 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 41/2004 şi a art. 3 pct. 3 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003 în vigoare la data pronunţării sentinţei judecătoriei, instanţele judecătoreşti s-au pronunţat diferit cu privire la căile de atac la care este supusă încheierea dată de judecătorul de la biroul de carte funciară şi la instanţele cărora la revine competenţa de a le soluţiona.
Astfel, unele instanţe au considerat că încheierile menţionate pot fi atacate cu plângere la judecătorie şi, apoi, cu apel la tribunal, iar în final cu recurs la curtea de apel.
Alte instanţe, însă, s-au pronunţat în sensul că împotriva încheierilor judecătorului de la biroul de carte funciară pot fi exercitate atât calea de atac a apelului, care se judecă de tribunal, cât şi a recursului, care se judecă de curtea de apel.
Potrivit alin. (2) al art. 52 din Legea nr. 7/1996 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 41/2004 încheierea dată de judecătorul de la biroul de carte funciară este supusă căilor de atac.
Ulterior prin art. I pct. 2 din OUG nr. 41/2004 s-a modificat art. 3 din Legea nr. 7/1996 şi s-a înfiinţat Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară care a preluat activitatea imobiliară de la Ministerul Justiţiei.
De asemenea, s-a modificat prin acelaşi act normativ mai sus evocat art. 20, potrivit căruia noua organizare, activitate de publicitate imobiliară este în responsabilitatea unui registrator asimilat consilierului juridic.
Acest registrator, în urma modificării dispoziţiilor art. 50 şi art. 52 din Legea nr. 7/1996, este cel care soluţionează cererile în materie prin încheieri de înscriere sau respingere, încheieri ce pot fi atacate cu plângere [art. 52 alin. (2) modificat prin OUG nr. 41/2004], la instanţa competentă din circumscripţia în care se află imobilul, în cauză, este judecătoria în temeiul art. 1 pct. 2 C. proc. civ.
Este adevărat că încheierea pronunţată în cauza a fost dată la 23 august 2004, sub imperiul Legii nr. 195/2004 şi anterior preluării biroului de carte funciară de către OC al Judecătoriei Braşov. Cu toate acestea nu se pot aplica dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 7/1996 în redactarea veche, întrucât regula consacrată în materia normelor procedurale este aceea că sunt de imediată aplicabilitate.
Prin urmare, calea de atac a plângerii promovate în temeiul art. 52 alin. (2) în noua reglementare, ca act dat de un organ din afara sistemului judiciar, nu poate fi decât ca o cale ordinară de reformare în cadrul căreia se verifică temeinicia şi legalitatea actului jurisdicţional atacat, potrivit normelor de competenţă generală a instanţelor, respectiv Judecătoria Braşov, în temeiul art. 1 pct. 2 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Judecătoriei Braşov competenţa de soluţionare a căii de atac formulate de petentul M.G. împotriva încheierii din 23 iunie 2004 a biroului de carte funciară de pe lângă Judecătoria Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4268/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 4265/2005. Civil → |
|---|
