ICCJ. Decizia nr. 432/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 432
Dosar nr. 26716/1/2005
10254/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 1 noiembrie 2004, reclamantul B.I.A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Ghioroc, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se modifice art. 2 şi art. 3 din Dispoziţia nr. 345 din 17 septembrie 2004 emisă de pârâtă, în sensul de a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti în cuantum de 11000 Euro pt. imobilul (demolat) situat în Valea Domnească şi evidenţiat în C.F. Ghioroc, nr. top 950/b.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că autoarea sa, L.G., a fost proprietara imobilului până în anul 1962 când acesta a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 115/1959.
Reclamantul a arătat că, prin dispoziţia emisă, pârâta nu a stabilit cuantumul despăgubirilor precizând doar că măsurile reparatorii urmează să fie acordate sub forma acţiunilor la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, sau prin titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 162 pronunţată la 2 martie 2005, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus modificarea art. 2 şi art. 3 din Dispoziţia nr. 345 din 17 septembrie 2004 emisă de pârâtă, în sensul că a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri în cuantum de 316350000 lei pentru imobilul, casă demolată, situat în comuna Ghiroc, Valea Domnească, înscris în C.F. Ghiroc, cu nr. top 950/b.
A fost obligată pârâta la 24735000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, potrivit menţiunilor C.F. Ghioroc sub nr. B 2 cu nr. top 950/b imobilul figura înscris „casă cabană" şi vie pe muntele „Urtelep", din declaraţiile martorilor B.E. şi E.B. rezultând că acesta a aparţinut antecesorilor reclamantului, care locuiau din luna mai până în luna octombrie în această locuinţă.
S-a apreciat că proba testimonială se coroborează cu raportul de expertiză tehnică care a descris imobilul ca o casă familială, în suprafaţă totală de 132 mp, evaluată la 316.350.000 lei.
S-a considerat că în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 care vizează ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă, unitatea deţinătoare având obligaţia de a face o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, în cazul imobilelor cu destinaţie de locuinţă, oferta de restituire fiind făcută sub forma unor despăgubiri băneşti.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel Primăria comunei Ghioroc, jud. Arad, reprezentată legal prin Primar, solicitând modificarea ei, în parte, în sensul de a nu fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acestea nu se justifică.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 1284 din 26 mai 2005, a respins apelul pârâtei ca nefondat şi i-a obligat pe apelanţi la 2000000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, către intimat.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., apreciind că atât prin întâmpinare cât şi prin motivele de apel, pârâta nu a recunoscut nici un moment pretenţiile reclamantului intimat, astfel că nu pot fi incidente dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., referitoare la recunoaşterea pretenţiilor deduse judecăţii la prima zi de înfăţişare.
Totodată, s-a considerat că, prin emiterea dispoziţiei contestate de reclamant, pârâta este singura vinovată de existenţa procesului şi, implicit, de generarea cheltuielilor de judecată, aflându-se în culpă procesuală.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs Primăria comunei Ghioroc, prin primar, la 8 iulie 2005, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru motivele formulate de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând modificarea în totalitate, în sensul de a nu fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Prin motivele de recurs, pârâta a susţinut că, atât prin întâmpinarea depusă în primă instanţă cât şi prin motivele de apel a arătat în mod expres şi neechivoc că nu se opune admiterii acţiunii, ulterior neprezentându-se în faţa instanţei şi solicitând judecarea cauzei în lipsa sa.
Totodată, pârâta a susţinut că nu dispune de personal specializat pentru a stabili valoarea imobilul, astfel că nu este în culpă procesuală conform art. 274 C. proc. civ. şi nu putea fi obligată la plata onorariului de avocat şi a onorariului de expert, atâta timp cât nu s-a dovedit valoarea imobilului în termenul legal de depunere a actelor în vederea soluţionării notificării.
Prin motivele de recurs, pârâta a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei Ghioroc conform dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, aceasta neputând fi executată silit în privinţa cheltuielilor de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la criticile invocate, I.C.C.J. urmează să aprecieze că recursul pârâtei este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Instanţele de fond şi apel au aplicat corect dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., obligând-o pe pârâtă la cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de avocat şi onorariu de expert, reţinând că, prin întâmpinarea depusă, aceasta a precizat că „lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei".
Cu toate acestea, pârâta a susţinut că imobilul în litigiu nu se încadrează în dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001, aceste susţineri fiind reiterate şi prin motivele de apel.
Ca atare s-a apreciat corect că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Recunoaşterea pretenţiilor reclamantului nu a fost clară şi neechivocă pentru a putea determina aplicarea prevederilor art. 275 C. proc. civ., împrejurarea că pârâta nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată şi a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa fiind lipsite de relevanţă şi neputând avea semnificaţia achiesării la cererea dedusă judecăţii.
În acelaşi sens este lipsit de semnificaţie juridică faptul că pârâtele nu au formulat obiecţiuni la expertiză, de vreme ce prin întâmpinare au susţinut că imobilul nu avea destinaţie de locuinţă şi, ca atare, reclamantul nu ar fi îndreptăţit la acordarea de despăgubiri băneşti.
Curtea va aprecia ca neîntemeiată şi critica vizând lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei Ghioroc, ca argument al imposibilităţii executării silite în privinţa cheltuielilor de judecată, reţinând că, prin emiterea dispoziţiei contestate, primarul nu a acţionat în nume propriu, ci ca reprezentant al comunei, abilitat să o reprezinte, ca autoritate executivă, conform art. 67 şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.
De altfel, conform dispoziţiilor art. 91 din actul normativ menţionat, Primăria aduce la îndeplinire dispoziţiile primarului, pe cale de consecinţă având calitate procesuală pasivă.
Faţă de aceste considerente se va aprecia că nu sunt întrunite motivele prevăzute de art 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria comunei Chioroc împotriva deciziei civile nr. 1284 din 26 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4165/2005. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4344/2005. Civil. Actiune anulare act. Recurs → |
|---|
