ICCJ. Decizia nr. 4421/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 11922 din 8 septembrie 2003, Judecătoria Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanta H.A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Constanța și a dispus obligarea acestuia să se pronunțe asupra notificării nr. 1311 din 8 august 2001, referitoare la imobilul situat în Constanța.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Constanța ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la 13 noiembrie 2001, A.H., fiul reclamantei, a notificat Primăria municipiului Constanța, prin executor judecătoresc, să emită o decizie motivată, prin care să dispună restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, compus din construcție și teren.
Instanța a mai reținut că actele doveditoare au fost comunicate Primăriei municipiului Constanța de către reclamanta H.A. prin notificarea nr. 31 din 23 ianuarie 2003, prin care aceasta și-a însușit notificarea formulată de fiul său.
Totodată, instanța a arătat că până la introducerea acțiunii Primarul municipiului Constanța nu și-a îndeplinit obligația de a răspunde notificărilor reclamantei prin dispoziție motivată, deși termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 fusese depășit.
Judecătoria a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al municipiului Constanța, invocând în acest sens dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, iar nu a persoane sau autorități".
împotriva acestei sentințe au declarat apel Primarul municipiului Constanța și Consiliul local Constanța, susținând că reclamanta nu are calitate procesual pasivă, notificarea nr. 1311/2001 fiind formulată de A.H.S.
Prin decizia civilă nr. 211/C din 8 martie 2004, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de pârâți și a schimbat în parte sentința judecătoriei, în sensul că a respins acțiunea formulată de H.A. pentru lipsa calității procesuale active, față de notificarea nr. 1311/2001, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că la data de 8 august 2001, A.H.S. a formulat notificarea înregistrată sub nr. 1311/2001 la Biroul executorului judecătoresc D.V., în baza Legii nr. 10/2001, menționând expres în cuprinsul notificării că formulează cererea în calitate de moștenitor al mamei sale H.A.
Instanța a mai reținut că la data de 23 ianuarie 2003, reclamanta H.A. a formulat o notificare în nume propriu în care a menționat că urmare a notificării sale nr. 1311 din 8 august 2001, făcută prin intermediul executorului judecătoresc D.V., comunică în copie actele doveditoare ale cererii ei, privind restituirea în natură a imobilului situat în Constanța.
Curtea a constatat că H.A. nu este decedată, nu a dat procură fiului pentru a notifica în numele său primăria pentru restituirea imobilului și în aceste condiții notificarea nr. 1311 din 8 august 2001 a fost făcută în nume propriu de A.H.S.
Totodată, instanța a constatat că reclamanta a formulat acțiune în nume propriu, cerând obligarea primarului la emiterea dispoziției prevăzute de art. 23 din Legea nr. 10/2001, ca răspuns la notificarea nr. 1311/2001 care nu-i aparține.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta H.A., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susține reclamanta, că întrucât este în vârstă și locuiește în Germania împreună cu fiul său, acesta a apelat la serviciile unui executor judecătoresc pentru a îndeplini formalitățile necesare recuperării imobilului proprietatea mamei sale. Din superficialitate, executorul judecătoresc a întocmit notificarea pe numele fiului ei A.H.S., în calitate de moștenitor al reclamantei, deși aceasta trăiește și locuiește în Germania.
Totodată, reclamanta arată că ulterior s-a adresat primăriei prin notificarea înregistrată sub nr. 31 din 23 ianuarie 2003, la care a anexat și actele doveditoare, din conținutul acesteia rezultând că și-a însușit în mod expres notificarea anterioară formulată de fiul său.
în condițiile în care imobilul a cărui restituire o solicită a fost bun comun dobândit cu fostul soț decedat, fiul său fiind moștenitorul acestuia, apreciază reclamanta că și prima notificare produce efecte, atât față de ea cât și față de fiul său.
Susține reclamanta, că deși notificarea a fost formulată pe numele fiului său, în condițiile în care prin notificarea înregistrată sub nr. 31 din 23 ianuarie 2003 și-a însușit în mod expres această notificare, solicitând restituirea imobilului naționalizat, are calitate procesuală activă.
Recursul este nefondat.
Prin notificarea nr. 1311 din 8 august 2001, A.H.S., invocând calitatea de moștenitor al mamei sale H.A., a solicitat Primăriei municipiului Constanța restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, iar prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanta H.A. a solicitat obligarea pârâților la emiterea dispoziției prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca răspuns la notificarea nr. 1311 din 8 august 2001.
Mecanismul de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 este alcătuit din două etape succesive, din care prima etapă, procedura administrativă prealabilă are caracter obligatoriu.
în cadrul acestei prime etape, potrivit art. 21 alin. (2) și art. 22 din Legea nr. 10/2001, notificarea va trebui să cuprindă elementele de identificare a persoanei îndreptățite.
Notificarea va fi însoțită, de regulă, de actele doveditoare privind dreptul de proprietate, înscrisurile doveditoare a calității de moștenitor, atunci când este cazul, precum și atunci când este cazul, de dovada calității de reprezentant legal sau convențional al persoanei solicitante.
în speță, astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel, notificarea a fost formulată în nume propriu de fiul reclamantei, în condițiile în care aceasta nu i-a dat procură lui A.H.S. pentru a notifica în numele său unitatea deținătoare.
Procedura judiciară, a doua etapă prevăzută de Legea nr. 10/2001, este facultativă și subsidiară, în sensul că pot apela la justiție persoanele nemulțumite de modul de soluționare a notificărilor formulate, în condițiile legii.
Calitatea procesuală activă de a formula acțiune în justiție aparține exclusiv celor care au formulat notificare în cadrul procedurii prealabile administrative obligatorii.
Raportat la împrejurarea că reclamanta a formulat acțiunea în nume propriu, solicitând obligarea pârâților să emită dispoziția prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca răspuns la o notificare care nu îi aparține, soluția instanței de respingere a acțiunii pentru lipsa calității procesuale active este legală.
Susținerea reclamantei că prin notificarea nr. 31 din 23 iunie 2003 și-ar fi însușit notificarea formulată de fiul său nu poate fi primită. Reclamanta avea posibilitatea să formuleze notificare în nume propriu, până la data de 14 februarie 2002, când a expirat termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificărilor.
Susținerea reclamantei că A.H.S., în calitate de moștenitor al tatălui său era îndreptățit să formuleze notificare este reală. Numai că, doar fiul reclamantei, care a formulat notificare în nume propriu, are calitatea de a pretinde în justiție obligarea unității deținătoare să emită dispoziția prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, și nu reclamanta-recurentă.
Pentru considerentele ce preced, recursul declarat de reclamantă a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4420/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4409/2005. Civil → |
|---|
