ICCJ. Decizia nr. 434/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 434
Dosar nr. 28903/1/2005
nr. vechi 12441/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 654 din 30 martie 2005, Judecătoria Câmpina a admis în parte acţiunea formulată de C.A. şi C.I.R. împotriva pârâţilor S.F., S.P., Z.Ş.L. şi Z.A. pe care i-a obligat să lase reclamantelor în deplină proprietate şi posesie, terenurile în suprafaţă de 100,31 mp şi respectiv 141,02 mp astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind demolarea construcţiilor edificate de pârâţi pe terenul reclamantelor.
A admis cererea de chemare în garanţie şi în consecinţă a obligat chemata în garanţie să plătească pârâţilor S.F. şi S.P. suma de 1003 Euro şi pârâţilor Z.Ş. şi Z.A., suma de 1410 Euro, cu titlu de despăgubiri, pentru suprafeţele revendicate, în echivalent în lei, la data plăţii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii S.F. şi P., Z.Ş. şi A.
Prin încheierea din 17 octombrie 2005 Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, în raport de dispoziţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei, constatând lipsa nejustificată a părţilor.
La 21 octombrie 2005, pârâţii S.F. şi S.P. au atacat cu recurs această încheiere, în motivarea căreia au susţinut în esenţă că deşi, înaintea termenului stabilit au depus o declaraţie autentificată în care se arată că renunţă la apel, instanţa nu a ţinut seama de aceasta şi a suspendat judecata. Se mai arată că nu mai are interes în susţinerea apelului, întrucât litigiul s-a stins prin tranzacţie.
La termenul fixat în recurs, 17 ianuarie 2006, recurenţii pârâţi, reiterând susţinerile mai sus expuse, au arătat că renunţă la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
În acord cu dispoziţiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., renunţarea la judecată este un act unilateral şi de dispoziţie prin care partea, având capacitatea de a dispune, îşi manifestă expres voinţa de a se desista de la judecată.
Renunţarea la judecată se poate produce în orice moment procesual, înfăţişându-se ca un act unilateral, în principiu necondiţionat de voinţa altui participant procesual, exceptând restricţia impusă de art. 246 alin. (4) C. proc. civ.
Aşa fiind, instanţa va lua act de retragerea recursului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului formulat de pârâţii S.F. şi S.P. împotriva încheierii din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenţii la suma de 500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi C.I.R. şi C.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4408/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4273/2005. Civil → |
|---|
