ICCJ. Decizia nr. 4408/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.4408
Dosar nr.10838/200.
Şedinţa de la 25 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 951, dată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 8418/2003, s-a respins cererea de încuviinţare a executării mobiliare formulată de creditorul T.I.
S-a reţinut că s-a cerut încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 146/1996 a Tribunalului Bucureşi, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1347/1997 a Curţii Supreme de Justiţie, hotărâre prin care Ministerul Economiei şi Finanţelor a fost obligat să-i plătească reclamantului T.I. suma de 197.296 lei daune materiale şi 1.000.000 lei daune morale, cu dobânda legală de 6% pe an pentru aceste sume.
Creditorul a cerut la data de 3 septembrie 1996 executarea silită prin poprire, iar prin sentinţa civilă nr. 105/1998 s-a validat poprirea înfiinţată pentru suma de 1.297.296 lei, plus cheltuieli de judecată. Această hotărâre a fost casată prin Decizia civilă nr. 1366/1998, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, pentru ca instanţa să se pronunţe asupra cererii privind actualizarea sumei şi efectuarea plăţii în dolari SUA. Rejudecând cauza, Judecătoria sectorului 5, prin sentinţa civilă nr. 5571/1999, a invalidat poprirea, iar după desfiinţarea acestei hotărâri şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, prin sentinţa civilă nr. 1303/2001 s-a admis în parte cererea de poprire, numai până la concurenţa sumei de 315.600 lei reprezentând cheltuieli de judecată şi s-a constatat că debitul în sumă de 1.297.296 lei şi dobânda legală aferentă perioadei 13 martie–30 ianuarie 2001 au fost plătite cu O.P. nr. 18 din 30 ianuarie 2001.
Această hotărâre a fost anulată prin Decizia civilă nr. 244/2002 a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a trimis cauza spre o nouă judecată Camerei Executorilor Judecătoreşti, pentru înfiinţarea popririi în raport cu modificările legislative din materia executării silite.
Instanţa de apel a reţinut că se impune reactualizarea sumelor incluse în titlu, deoarece debitorul a refuzat sistematic îndeplinirea obligaţiilor, însă Curtea de Apel Bucureşti, admiţând recursul, prin Decizia civilă nr. 2365/2002, a modificat hotărârea recurată şi respingând apelul a menţinut sentinţa instanţei de fond.
Reţine instanţa că, în prezenta cauză, cererea creditorului, prin care se solicită recuperarea creanţei de 1.297.296 lei la valoarea actualizată pentru perioada 15 martie-30 ianuarie 2001, nu este întemeiată, chiar dacă se optează pentru o altă formă de executare, deoarece fiind plătită întreaga sumă înscrisă în titlul executoriu nu este posibilă încuviinţarea executării silite pentru suma reprezentând actualizarea datoriei prin aplicarea coeficientului de inflaţie. Pentru această sumă nu există titlu executoriu.
Se mai reţine, că în titlul executoriu fiind menţionată numai dobânda legală de 6 % pe an, ca modalitate de acoperire a eventualei devalorizări, actualizarea debitului raportat la procesul inflaţionist ar determina o dublă reparaţie.
Prin Decizia civilă nr. 135/A din 29 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul declarat de creditor, reţinând că cererea creditorului de reactualizare a creanţei pentru perioada 15 martie 1996–30 ianuarie 2001, când a fost achitată suma, este neîntemeiată, deoarece prin titlul executoriu debitorul fiind obligat la plata dobânzii legale, nu se poate aplica asupra debitului şi coeficientul de inflaţie. Aplicarea unei alte actualizări ar însemna o dublă reparaţie a aceluiaşi prejudiciu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine că hotărârea atacată nu este motivată cu respectarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., pentru că unica motivare este aceea că debitorul fiind obligat prin titlu executoriu doar la dobânda legală, nu se poate aplica atât dobânda cât şi coeficientul de inflaţie.
Arată recurentul, că instanţa de apel nu indică textul pe care şi-a bazat soluţia şi pentru că reglementarea privitoare la dobânda legală nu a fost abrogată prin art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea este data cu încălcarea legii. Se susţine ca OG nr. 9/2000 şi Legea nr. 356/2002 cuprind dispoziţii legale distincte şi că dobânda legală este destinată să acopere indisponibilizarea unei sume de bani, pe când indicele ratei inflaţiei reflectă fenomenul inflaţionist, pierderea de valoare reală a monedei naţionale prin trecerea timpului, independent de relaţiile contractuale sau de vreo culpă a uneia din părţi.
Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente:
Criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., iar dispoziţiile acestui text sunt incidente în cauză.
Instanţa de apel, reţinând sumar argumentaţia din încheierea apelată, în sensul că aplicarea asupra debitului atât a dobânzii legale, cât şi a coeficientului de inflaţie ar însemna o reparaţie dublă a prejudiciului, a lăsat necercetate criticile care au făcut obiectul apelului.
Deşi cererea de apel cuprinde ample susţineri privind posibilitatea actualizării sumelor cuprinse în titlul executoriu în raport cu art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., text introdus prin OUG nr. 59/2001 şi faptul că prin actualizare nu se ajunge la o reparaţie dublă, în hotărârea atacată nu se face analiza acestor prevederi. Hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat susţinerile, argumentele şi pretenţiile creditorului apelant, raportat la dispoziţiile legale invocate de acesta, deşi, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., trebuie să cuprindă aceste motive.
Fiind de principiu, că motivarea hotărârii trebuie să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi, în prezenta cauză neîndeplinirea acestei cerinţe legale echivalează cu nepronunţarea asupra legalităţii încheierii apelate, în raport cu susţinerile şi argumentele apelantului, iar lipsa motivării hotărârii atacate nu dă posibilităţi instanţei de recurs să exercite controlul judiciar.
De aceea, se va admite recursul declarat de creditor, va fi casată hotărârea atacată şi, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va trimite cauza pentru rejudecare curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditorul T.I. împotriva deciziei civile nr. 135 A din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 25 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4426/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 434/2005. Civil → |
|---|
