ICCJ. Decizia nr. 4428/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4428
Dosar nr. 9646/200.
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1033 din 15 octombrie 2003, Tribunalul Timiş a respins contestaţia formulată de reclamantul M.M. împotriva dispoziţiei nr. 178 din 21 iulie 2003, emisă de Primarul oraşului Deta, judeţul Timiş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 178 din 21 iulie 2003, Primarul oraşului Deta a respins notificările formulate de reclamant, prin care cerea să-i fie restituit imobilul (teren în suprafaţa de 784 mp şi construcţii) situat în Deta.
Prin dispoziţia nr. 77 din 8 august 2001, i-a fost restituită reclamantului suprafaţa de 92 mp teren, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi HG nr. 614/2001, însă după apariţia HG nr. 498/2003 devin incidente dispoziţiile art. 1.4. lit. B), pct. 2, potrivit cărora dacă persoana care a făcut cerere de plecare definitivă din ţară a înstrăinat locuinţa către stat, stabilirea conduitei era atributul exclusiv al acesteia şi se consideră că preluarea nu a fost abuzivă, deoarece a fost îndestulată rezonabil prin preţul primit sau având vocaţie de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul înainte de formalizarea intenţiei de a părăsi ţara.
Se mai reţine, că deşi imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, reclamantul nu a făcut dovada că a atacat contractul de vânzare-cumpărare.
Prin Decizia civilă nr. 966 din 12 mai 2004, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în tot sentinţa apelată, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia contestată şi a fost obligat Primarul oraşului Deta să emită o nouă dispoziţie care să conţină oferta făcută reclamantului pentru restituirea prin echivalent a suprafeţei de 691 mp teren intravilan.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit deciziei nr. 1551 din 15 august 1977 a fostului Comitet Executiv al Consiliului popular judeţean Timiş, imobilul proprietatea reclamantului a trecut în proprietatea statului. Casa a fost trecută cu plata sumei de 36.830 lei, iar suprafaţa de 1122 mp teren a trecut cu titlu gratuit.
În prezent, pe o parte din teren este construit un bloc, casa a fost vândută, conform art. 9 din Legea nr. 112/1995, iar ca urmare a adoptării unor legi cu caracter reparatoriu, reclamantului i-a fost restituită suprafaţa de 431 mp teren.
Suprafaţa de 339 mp teren a fost restituită reclamantului prin sentinţa civilă nr. 91 din 6 octombrie 1999 a Judecătoriei Deta, iar prin dispoziţia nr. 77 din 8 august 2001 Primarul oraşului Deta a restituit reclamantului, conform art. 1 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 suprafaţa de 92 mp teren, reţinând că preluarea imobilului a fost abuzivă.
Prin dispoziţia contestată cererea reclamantului, care priveşte diferenţa de teren, a fost respinsă cu motivarea că preluarea nu a fost abuzivă, însă art. 1.4. lit. B) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, invocate de pârât şi reţinute de instanţa de fond, nu sunt incidente în cauză.
Reţine instanţa de apel că, prin conţinutul său, acest text vizează doar construcţiile nu şi terenurile, deşi se referă în mod generic la imobile, deoarece terenurile treceau în proprietatea statului fără plată. Deposedarea fiind făcută gratuit, au fost încălcate dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi art. 12 din Constituţia din 1965 şi art. 481 C. civ. De aceea, preluarea terenului aferent casei fiind făcută în mod abuziv, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii, dar nu prin compensare cu o altă suprafaţă de teren, pentru că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 care privesc imobilele expropriate. Situaţia expusă de reclamant este reglementată de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevede că atunci când restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deţinătorul bunului este obligat să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul primarul oraşului Deta, care susţine că în mod greşit instanţa de apel a interpretat extensiv dispoziţiile art. 1.4 lit. B) pct. 2 din HG nr. 498/2003.
Arată recurentul că textul menţionat reglementează situaţia imobilului care face obiectul litigiului, deoarece pentru persoana care a făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat locuinţa către stat preluarea nu a fost abuzivă. Noţiunea de locuinţă nu se rezumă la construcţie, în sine, ci la întregul imobil, aşa cum este înscris în cartea funciară, iar prin preţul primit persoana care a înstrăinat bunul a fost îndestulată rezonabil. Aceasta putea să se îndestuleze şi prin înstrăinarea imobilului înainte de formalizarea intenţiei de a părăsi ţara.
Mai susţine recurenta că imobilul compus din casa cu nr. 453/b a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1999, că reclamantul nu a atacat contractul de vânzare-cumpărare şi că anterior datei când a intrat în vigoare HG nr. 498/2003 reclamantului i-au fost restituite suprafeţele de 339 mp teren şi 92 mp teren. Această Hotărâre de Guvern distinge între situaţia în care imobilul a trecut fără plată, cu titlu de sancţiune pentru persoanele care au plecat fraudulos din ţară sau care, fiind plecaţi în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoiere şi ipoteza în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat locuinţa către stat. Întrucât se pot acorda măsuri reparatorii numai în primul caz, iar apelantul se încadrează în cel de al doilea caz, instanţa de apel a interpretat greşit aceste reglementări.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente.
Criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă dispoziţiile acestui text nu sunt incidente în cauză.
În prezenta cauză este dovedit faptul că prin Decizia nr. 1551 din 15 august 1977, imobilul proprietatea reclamantului a fost trecut în proprietatea statului, conform art. 2 din Decretul nr. 223/1974. Construcţia a fost preluată cu plata unei sume de bani, stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, iar terenul aferent construcţiei a fost trecut în proprietatea statului fără plată, în condiţiile art. 13 din Legea nr. 58/1974.
Cererea formulată de contestator, care priveşte terenul în suprafaţă de 691 mp, a fost respinsă prin dispoziţia contestată, aplicându-se exclusiv Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, care disting între două situaţii.
Pentru cazul în care proprietarul imobilului a făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat locuinţa (noţiunea de locuinţă priveşte numai construcţia), potrivit Normelor metodologice, preluarea nu a fost abuzivă pentru faptul primirii preţului pe locuinţa înstrăinată sau pentru că avea vocaţia de a fi îndestulat rezonabil dacă înstrăina imobilul (noţiunea imobil priveşte terenul şi construcţia) înainte de formalizarea intenţiei de a părăsi definitiv ţara.
Dispoziţiile art. 1.4 lit. B) pct. 2 din HG nr. 498/2003, invocate de recurentă, contravin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care, enumerând situaţiile ce reprezintă preluări cu caracter abuziv, nu face distincţie între modurile de preluare cu sau fără titlu valabil. De altfel, până la elaborarea Normelor metodologice reclamantului deja i-au fost restituite în natură suprafeţele de 339 şi 92 mp teren, cererea care face obiectul procesului privind numai diferenţa de 691 mp teren.
Terenul în suprafaţă de 1122 mp, fiind trecut în proprietatea statului fără plată, potrivit dispoziţiilor invocate de recurentă valabilitatea preluării este legată de vocaţia intimatului de a fi îndestulat rezonabil dacă înstrăina imobilul înaintea formalizării intenţiei de a părăsi ţara.
Această prevedere nu poate însă constitui suportul juridic pentru a se reţine lipsa caracterului abuziv al preluării de către stat a imobilului (inclusiv terenul aferent construcţiei) deoarece actele juridice încheiate în scopul eludării prevederilor Decretului nr. 223/1974 erau, conform art. 5 din decret, nule de drept.
De aceea, corect prin hotărârea atacată s-a reţinut că preluarea terenului care face obiectul notificării a fost abuzivă şi că reclamantul este îndreptăţit să primească măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001, iar prin obligarea recurentei-pârâte la emiterea unei dispoziţii pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, instanţa de apel a avut în vedere faptul că imobilul a fost înstrăinat către o terţă persoană.
Pentru considerentele expuse, va fi respins recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Deta prin primar împotriva deciziei civile nr. 966 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4433/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4426/2005. Civil → |
|---|
