ICCJ. Decizia nr. 4659/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4659
Dosar nr. 15510/1/2005
Nr. vechi 3784/200.
Şedinţa publică din 12 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 929 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj s-a admis cu majoritate de voturi recursul declarat de Parohia Romană Unită cu Roma Greco Catolică Dej împotriva deciziei nr. 87 din 20 ianuarie 2003 a Tribunalului Cluj pe care a casat-o cu trimiterea spre rejudecare la acelaşi tribunal, motiv pentru care Tribunalul Cluj a casat-o cu trimitere pentru rejudecare la acelaşi tribunal pentru soluţionarea apelurilor formulate de Parohia Ortodoxă Română Dej II şi III şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 1038/21 mai 2002.
Prin sentinţa sus-menţionată s-au respins excepţia Ministerului Finanţelor privind lipsa sa de calitate şi excepţiile autorităţii de lucru judecat, de necompetenţă a instanţei în soluţionarea cauzei şi excepţia de neconstituţionalitate, toate invocate de Parohia Ortodoxă Română Dej II.
Totodată s-a admis acţiunea întregită formulată de Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică Dej împotriva pârâţilor Parohia Ortodoxă Română II Dej, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Parohia Ortodoxă Română III Dej, P.T. şi P.A.G. constatându-se nulitatea absolută a integrării Parohiei Române Unită cu Roma Greco Catolică din Dej în Parohia Ortodoxă Română din Dej în temeiul Decretului nr. 358/1958.
Pe cale de consecinţă s-a dispus restabilirea situaţiei de C.F. anterior datei de 1 decembrie 1948 şi obligarea Parohiei Ortodoxe Română III Dej la restituirea bisericii situată în Dej, înscrisă în C.F. Dej, cu nr.top. 1151/1 şi casa înscrisă la acelaşi nr. topografic, casă din piatră şi cărămidă şi grădină în suprafaţă de 420 mp situată în Dej, înscrisă în C.F. Dej cu nr.top. 3789/1943, casa situată în str. A. şi grădină în suprafaţă de 736 cu nr.top. 3792/1944/1 din C.F. Dej, grădina din intravilan în suprafaţă de 173 mp nr.top. 940 din C.F. Dej.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat nulitatea absolută a controlului de vânzare-cumpărare între Parohia Ortodoxă Română III şi pârâţii P.T. şi soţia A.G. autentificat sub numărul 1367/11 septembrie 2000, pentru imobilul, curte, casă şi grădină situat în Dej, înscris în C.F. Dej cu nr.top. 945 şi nr.top. 3792/1944/1, dispunându-se anularea încheierii de intabulare a dreptului de proprietate al cumpărătorilor.
Tribunalul Dej prin Decizia nr. 931/A din 16 septembrie 2003 a respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor Publice şi Parohia Ortodoxă Dej II, Parohia Ortodoxă Dej III împotriva sentinţei civile nr. 1038 din 21 mai 2002 a Judecătoriei Dej.
Împotriva deciziei susmenţionate au declarat recurs Parohia Ortodoxă Română Dej II şi Parohia Ortodoxă Dej III, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice, invocând mai multe aspecte de nelegalitate încadrate în drept în dispoziţiunile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
La termenul din 24 februarie 2005, Curtea de Apel Cluj a suspendat soluţionarea recursurilor declarate, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. la cererea pârâtelor Parohiilor Ortodoxe Dej II şi III până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii ce face obiectul dosarului nr. 1279/2005 a Tribunalului Cluj, având ca obiect obligarea reclamantei intimate la plata unei creanţe de 8.407.000.000 lei şi instituirea unui drept de retenţie asupra imobilelor.
Împotriva acestei încheieri de suspendare a declarat recurs Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, arătând în esenţă că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 244 alin. (1) C. proc. civ. deoarece, dreptul de proprietate al bisericii în litigiu construită de parohul din 1896, nu atârnă câtuşi de puţin de o eventuală creanţă a Parohiei Ortodoxe Dej, deoarece patrimoniul Parohiei Ortodoxe s-a îmbogăţit cu contravaloarea celor două imobile vândute, proprietatea Bisericii Române Unite cu Roma.
Recursul este întemeiat.
În cauză Curtea de Apel Timişoara a suspendat soluţionarea recursurilor declarate de Parohia Ortodoxă Dej II şi Dej III, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice Municipale Dej împotriva deciziei civile nr. 931 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Dej în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Suspendarea legală facultativă, prevăzută de art. 244 pct. 1 C. proc. civ. intervine când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care formează obiectul unei alte judecăţi. Textul se referă la existenţa unor chestiuni prejudiciale, a căror soluţionare ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra rezolvării cauzei.
Pentru ca textul să aibă aplicare, este însă necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces să facă obiectul unei alte judecăţi, adică să fie pendinte.
Dosarul nr. 1274/2005 al Curţii de Apel Cluj prin care Parohia Ortodoxă Română a solicitat obligarea Parohiei Română unită cu Roma (Greco-Catolică) la plata despăgubirilor în sumă de 8.407.000.000 lei reprezentând valoarea reparaţiilor efectuate lăcaşului de cult şi acordarea dreptului de retenţie asupra acestuia nu influenţează prin modul său de soluţionare dezlegarea acţiunii în revendicarea dreptului de proprietate asupra bisericii.
Altfel spus, existenţa dreptului de proprietate valorificat de reclamantă în acţiunea în revendicarea bisericii, nu depinde de existenţa sau inexistenţa dreptului de creanţă valorificat în cauza ce face obiectul dosarului nr. 1279/2005 al Tribunalului Cluj.
Nici dreptul de retenţie solicitat în dosarul nr. 1279/2005 al Tribunalului Cluj nu poate obstrucţiona finalizarea acţiunii în revendicare, căci retenţia reprezintă o garanţie reală indirectă care poate fi invocată numai faţă de proprietarul exclusiv al bunului instituit drept garanţie. Or, atâta timp cât cauza nu a fost soluţionată şi nu s-a stabilit irevocabil dreptul de proprietate al Parohiei revendicante asupra lăcaşului de cult, nu se poate institui nici dreptul de retenţie asupra acestuia pentru garantarea creanţei.
Aşadar, numai soluţionarea revendicării şi nu suspendarea acesteia deschide calea instituirii dreptului de retenţie pentru garantarea creanţei, fie pe calea suspendării executării acestei hotărâri fie pe calea contestaţiei la executare.
Pentru cele expuse mai sus, în temeiul art. 14 C. proc. civ. recursul declarat de Parohia Unită cu Roma Greco Catolică împotriva încheierii din 24 februarie 2005 a Curţii de Apel Cluj va fi admis, cauza urmând a fi trimisă pentru continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică împotriva încheierii din 24 februarie 2005 a Curţii de Apel Cluj şi trimite cauza spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4689/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4664/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
