ICCJ. Decizia nr. 4627/2005. Civil

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr. 1846 din 13 mai 1998 reclamantul T.S.I. a chemat în judecată Comuna Ștefănești prin primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Botoșani, pentru a fi obligați să-i plătească 2.884.696.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor mobile și imobile ce au aparținut tatălui său S.I., decedat la 25 septembrie 1978, bunuri confiscate prin sentința penală nr. 800/1958 a Tribunalului Militar Iași de condamnare la 10 ani închisoare și 5 ani degradare civică pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, precum și daune morale în sumă de 500.000.000 lei.

în motivarea acțiunii reclamantul a arătat, că este fiul adoptiv și unic moștenitor legal al defunctului S.I., iar prin Decizia penală nr. 1288 din 23 mai 1997 Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a casat sentința penală nr .800/1958 a Tribunalului militar de mare unitate Iași precum și decizia nr. 359 din 11 februarie 1959 a Tribunalului militar al regiunii a II-a militară colegiul de recurs și l-a achitat pe autorul S.I. pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, înlăturând și pedeapsa complimentară de confiscare a averii. Nemaiexistând măsura confiscării averii, reclamantul s-a considerat îndreptățit să solicite repararea întregului prejudiciu moral și material cauzat și a invocat ca temei de drept art. 998 C. civ. și art. 504 C. proc. pen.

în cauză a intervenit în interes propriu C.M. care a cerut să i se recunoască dreptul de proprietate asupra construcției cu 5 camere în suprafață de 146,36 mp situată în comuna Ștefănești județul Botoșani, achiziționată de la stat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 276 din 2 august 1997.

Prin sentința civilă nr. 26 din 22 martie 2000 Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pe care l-a obligat să plătească 449.659.266 lei despăgubiri în echivalent bănesc pentru bunurile mobile și imobile confiscate și care nu pot fi restituite în natură conform celor specificate în dispozitiv; a dispus restituirea în natură, în proprietatea reclamantului a bunurilor imobile situate în comuna Ștefănești conform dispozitivului și expertizei tehnice H; a respins acțiunea față de pârâta comuna Ștefănești prin primar pentru lipsa calității procesuale pasive; a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de C.M.; a respins celelalte pretenții ale reclamantului privind daunele morale și materiale.

Curtea de Apel Suceava secția civilă prin decizia nr. 35 din 16 iulie 2001 a admis apelul reclamantului și a schimbat sentința civilă nr. 26 din 22 martie 2000 a Tribunalului Botoșani în sensul că a majorat cuantumul despăgubirilor acordate pentru bunurile mobile și imobile confiscate care nu pot fi restituite în natură, la suma de 725.210.246 lei. Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intervenientul C.M.

Recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Botoșani împotriva menționatei decizii, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 4517 din 11 decembrie 2002, decizia a fost casată, iar cauza fost trimisă la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor, reținându-se că instanța nu a examinat nici unul din motivele de apel invocate de acest apelant-pârât.

în rejudecare Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a reînregistrat dosarul la nr. 3277/2003 și a pronunțat decizia nr. 82 din 8 octombrie 2003 prin care: a admis apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 26 din 22 martie 2003 a Tribunalului Botoșani pe care a schimbat-o în parte în sensul că a modificat valoarea despăgubirilor în echivalent bănesc acordat pentru bunurile mobile și imobile confiscate care nu pot fi restituite în natură, la suma de 725.210.246 lei în loc de 449.659.266 lei; a respins ca nefondate apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de intervenientul C.M.; a obligat pe Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească apelantului reclamant T.S.I. suma de 28.251.700 lei cheltuieli de judecată din toate instanțele; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

D.G.F.P. Botoșani în numele Ministerului Finanțelor Publice pentru pârâtul Statul Român a declarat recurs împotriva deciziei și a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A susținut că în mod greșit instanța a acordat despăgubiri, pentru bunurile care nu au fost confiscate, deci nu au fost preluate de stat nefiind trecute în procesul-verbal de sechestru asigurător și în procesul-verbal de preluare și a obligat statul la plata unei valori mai mari doar pe baza afirmației reclamantului sau declarațiilor martorilor. S-a mai susținut, că nu s-a precizat în decizie componența cheltuielilor de judecată.

Recursul nu este fondat.

După cum rezultă din actele și lucrările dosarului părțile nu au solicitat administrarea de noi probe cu ocazia rejudecării, fiind reexaminat probatoriul din primul ciclu procesual.

Recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de D.G.F.P. Botoșani, în apel și recurs a criticat hotărârile pronunțate în special sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamantului pentru bunurile mobile și imobile care nu pot fi restituite în natură susținând pe de o parte, că nu s-a făcut dovada preluării acestora, iar pe de altă parte pentru lipsa elementelor de evaluare a lor.

Pentru executarea măsurii complementare a confiscării totale a averii autorului reclamantului dispusă prin sentința penală nr. 800/1958 a Tribunalului militar Iași, s-a instituit sechestrul asigurator pe bunurile mobile și imobile ce au aparținut acestuia, iar la 2 martie 1959 executorul judecătoresc a procedat la indicarea și predarea către fostul Comitet executiv al Sfatului popular Ștefănești. în procesele-verbale încheiate au fost enumerate imobilele, casă cu anexe gospodărești, terenul aferent și afectarea acestuia precum și câteva din bunurile mobile ale gospodăriei.

Existența bunurilor casnice descrise de reclamant, a fost dovedită cu proba testimonială administrată în cauză. în întâmpinarea formulată la instanța de fond, Primăria Ștefănești a arătat, că la data condamnării și respectiv executării măsurii confiscării, părinții reclamantului dispuneau de o mare avere, iar martorii audiați au declarat în acest sens, pe baza unor constatări directe, personale, martorul semnatar al procesului-verbal de confiscare confirmând preluarea bunurilor de către stat.

Evaluarea a fost efectuată de cele trei expertize efectuate la instanța de fond pe baza elementelor furnizate de părți și a probelor aflate la dosar. în apel s-au efectuat suplimente de expertiză la cererea reclamantului.

Cele trei expertize efectuate la fond, precum și suplimentele efectuate în apel au fost înaintate de instanțe tuturor părților din proces inclusiv recurentului-pârât, în vederea efectuării eventualelor obiecțiuni, dar acesta nu a depus nici un fel de obiecțiuni.

în atare situație, motivele invocate de pârât nu pot fi reținute, soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava, fiind legală și temeinică.

Cu referire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantului pentru toate fazele procesuale, s-a avut în vedere decontul de cheltuieli cu anexele aflate la dosarul nr. 3277/2003 al Curții de Apel Suceava.

în consecință, față de considerentele menționate, recursul declarat de D.G.F.P. Botoșani în numele Ministerului Finanțelor Publice pentru pârâtul Statul Român, a fost respins ca nefondat.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4627/2005. Civil