ICCJ. Decizia nr. 4609/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 12 martie 2003 pe rolul Judecătoriei Câmpina reclamantul F.M. a chemat în judecată pârâtele Banca Națională a României și Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea acestora la restituirea a 418 monede diferite din aur, confiscate abuziv sau la plata despăgubirilor bănești corespunzătoare.
în motivarea acestei acțiuni s-a arătat că la data de 28 mai 1960 organele de miliție au ridicat în mod abuziv de la tatăl său F.I., zis F., 418 monede aur, așa cum sunt descrise în procesul-verbal întocmit la acea dată.
Reclamantul a mai arătat că la data de 1 martie 1998, tatăl său a decedat, el fiind unicul său succesor, fapt dovedit cu certificatul de moștenitor nr. 183 din 27 martie 1998 eliberat de Biroul Notarului Public S.V.
Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr. 2092 din 14 octombrie 2003, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F.M. împotriva pârâților Banca Națională a României, sucursala județeană Prahova, și Ministerul Finanțelor Publice.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului Pentru Protecția Consumatorului Prahova, pentru Autoritatea Națională Pentru Protecția Consumatorului și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului suma de 981.478.357 lei, cu titlu de despăgubiri civile, conform expertizei O.V.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, a reținut în esență că din relațiile comunicate de Banca Națională a României, sucursala București, a rezultat că cele 418 monede din aur au fost valorificate, nemaiexistând în materialitatea lor, iar suma obținută a fost virată la bugetul de stat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 341din Legea nr. 261/2002.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut caracterul abuziv al preluării, dat fiind că la data de 28 mai 1960 era în vigoare Legea nr. 284 din 14 august 1947 și Constituția României care prin art. 12 garanta dreptul de proprietate privată al cetățenilor, ceea ce înseamnă că dispozițiile Legii nr. 284/1947 erau neconstituționale.
S-a mai reținut că preluarea bunurilor nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură penală în vigoare la acea dată, întrucât nu există o hotărâre penală prin care să se fi dispus confiscarea bunurilor.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul F.M., Banca Națională a României, sucursala Prahova, și D.G.F.P. Prahova, în numele Ministerului Finanțelor Publice.
Prin apelul declarat reclamantul F.M. a criticat sentința întrucât în mod greșit nu a fost omologată varianta a II-a a raportului de expertiză întocmit de O.V. prin care a fost stabilită valoarea de circulație numismatică în sumă de 1.585.511.138 lei.
Pârâta Banca Națională a României, sucursala Prahova, prin apelul declarat a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie și nelegalitate, susținând că preluarea monedelor s-a făcut cu respectarea Legii nr. 284/1947, obiectele din aur fiind găsite într-o casetă îngropată lângă un puiet de nuc, pe terenul unui vecin.
A mai susținut că soluția instanței de fond este și netemeinică întrucât a reținut baremul calculat de expert, ori în astfel de situații, se aplică cataloagele de specialitate ale B.N.R., după cum rezultă din adresa sucursalei municipiului București nr. 12407 din 2 aprilie 2003, fiind vorba de despăgubiri în raport de conținutul de aur fin, care pentru anul 2003, prețul stabilit de B.N.R. era de 375.351 lei/gram și de aceea despăgubirile trebuiau stabilite la 940.712.183,22 lei.
Printr-un ultim motiv de apel a criticat hotărârea pronunțată întrucât legiuitorul a limitat posibilitatea acordării de măsuri reparatorii numai persoanelor fizice ale căror bunuri au fost confiscate nu și moștenitorilor acestora.
Pârâtele D.G.F.P. Prahova și Ministerul Finanțelor Publice, prin apelul declarat, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că potrivit art. 40 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003, reprezentarea statului în fața instanțelor de judecată în litigiile prevăzute de art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 190/2000, modificată prin Legea nr. 261/2002, este asigurată de Banca Națională a României.
Apelantele au mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât legea a limitat posibilitatea acordării măsurilor reparatorii numai persoanelor fizice și juridice ale căror bunuri au fost confiscate, nefăcându-se nici o referire și la moștenitori.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 659 din 8 martie 2004, a admis apelul comun declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și de pârâta D.G.F.P. Prahova, a schimbat în parte sentința civilă nr. 2092 din 14 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Câmpina în sensul că a fost obligată pârâta Banca Națională a României, sucursala Prahova, să plătească reclamantului F.M., despăgubiri civile în sumă de 981.478.357 lei, înlăturând obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice de la plata acestei sume.
A menținut restul dispozițiilor sentinței și a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul F.M. și pârâta Banca Națională a României, sucursala Prahova, împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a decide astfel curtea a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (2) din Normele Metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor și pietrelor prețioase în România, reprezentarea statului în fața instanțelor de judecată în astfel de litigii, este asigurată de Banca Națională a României și de aceea, în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului despăgubiri civile.
Referitor la critica formulată de apelantul-reclamant cu privire la omologarea variantei I din expertiza O., a reținut că aceasta corespunde normelor legale, suma fiind calculată în raport de greutatea, respectiv de conținutul de aur fin a tuturor monedelor confiscate și nu în raport de valoarea numismatică, întrucât ar fi încălcate dispozițiile art. 39 alin. (2) din Normele Metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 190/2000.
în ceea ce privește critica apelanților-pârâți referitoare la nepreluarea abuzivă a celor 418 monede din aur, curtea a reținut că preluarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Codului de procedură penală, în vigoare la acea dată (art. 187 și art. 261), în sensul că nu a existat o ordonanță dată de procuror și nici nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească de confiscare a bunurilor.
A respins ca neîntemeiată și critica privind modul de evaluare și stabilire a despăgubirilor, întrucât s-a avut în vedere valoarea aurului fin uzitată în tranzacțiile bancare, la valoarea din ziua expertizei, respectiv de 391.617 lei/gram aur fin.
Referitor la motivul comun de apel, vizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a reținut că în calitate de moștenitor al titularului inițial, reclamantul este persoană îndreptățită în sensul O.U.G. nr. 190/2000.
în cauză au declarat recurs reclamantul F.M. și pârâta Banca Națională a României, sucursala județeană Prahova.
Invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul a susținut că ar fi trebuit omologată varianta a II-a din raportul de expertiză prin care s-a stabilit valoarea de circulație numismatică în sumă de 1.585.511.138 lei a monedelor în litigiu.
Invocând nelegalitatea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel, prin aplicarea și interpretarea greșită a legii, recurenta-pârâtă Banca Națională a României, sucursala județeană Prahova, a solicitat modificarea celor două hotărâri în sensul de a se acorda despăgubiri pentru cantitatea de 2506,22 grame/aur fin, la prețul practicat de B.N.R. la data plății, conform Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 190/2000 modificată prin Legea nr. 591/2004.
Cu privire la expertiza efectuată în cauză de expert O.V., a susținut că acesta și-a depășit atribuțiile, stabilind în mod eronat caracterele monedelor ca fiind numismatice, acestea fiind uzate și nu a ținut cont de această împrejurare.
Recursul pârâtei Banca Națională a României, sucursala Prahova, este fondat.
Modalitatea de restituire a metalelor și pietrelor prețioase este reglementată de art. 39 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1344/2003, prin care se aprobă Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 190/2000.
Potrivit acestui text de lege, restituirea acestor bunuri se face prioritar în natură, dacă acestea se mai regăsesc fizic la sucursala Municipiului București a Băncii Naționale a României, iar pe cale de excepție se va plăti persoanelor îndreptățite, în baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, investite cu formulă executorie, contravaloarea metalului prețios fin conținut în respectivele bunuri, calculată la prețul practicat de Banca Națională a României la data plății.
Din adresa nr. 16980 din 23 mai 2003, emisă de Banca Națională a României, sucursala Municipiului București, rezultă că cele 418 monede din aur, confiscate pe numele F.I. zis F., au fost valorificate în folosul statului și nu mai există fizic în tezaurul băncii.
în ceea ce privește valoarea celor 418 monede din aur, conform cataloagelor de specialitate, acestea au avut un conținut de 2506,22 grame aur fin.
în speță, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 39 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 190/2000, obligând pârâta-recurentă la plata sumei de 981.478.357 lei despăgubiri civile, în loc să dispună acordarea de despăgubiri pentru cantitatea de 2506.22 grame aur fin, la prețul practicat de Banca Națională a României, la data plății.
în consecință, recursul declarat de pârâta Banca Națională a României, sucursala județeană Prahova, a fost admis, a fost casată în parte decizia Curții de Apel Ploiești.
în ceea ce privește recursul declarat de reclamantul F.M., acesta este nefondat întrucât cererea sa de a-i fi acordate despăgubiri conform variantei a II-a din raportul de expertiză contravine criteriilor prevăzute de art. 39 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1344/2003, astfel că a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4675/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4583/2005. Civil → |
|---|
