ICCJ. Decizia nr. 4654/2005. Civil

Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 5 octombrie 2004, petentul A.V. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3716/2004 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul civil nr. 5905/2001.

în motivarea în fapt a cererii, revizuientul a invocat faptul că, decizia înaltei Curții de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul său și s-a menținut decizia civilă nr. 519 din 29 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, este greșită. Aceasta deoarece, trebuia admis recursul, modificată decizia Curții de apel în sensul admiterii acțiunii sale introductive și pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare al apartamentului achiziționat de reclamant, de la pârâții P.M., P.A.M. și P.C.

Astfel, revizuientul a arătat că, instanțele trebuiau să rețină reaua-credință a vânzătorilor în faptul neperfectării antecontractului de vânzare-cumpărare și nu reaua-sa credință deoarece, primii au refuzat primirea prețului și tot ei au încetinit activitatea de procurare a actelor de proprietate.

Interpretarea greșită a probelor și nepronunțarea decât parțială cu privire la daunele solicitate, au fost considerate drept motive de revizuire, iar dispozițiile art. 317 C. proc. civ., au fost invocate ca temei juridic al aceleiași cereri.

Examinând cererea de revizuire prin prisma împrejurărilor de fapt invocate, se constată că, aceste împrejurări nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 322 C. proc. civ., care permit revizuirea hotărârilor. De altfel, nici chiar revizuientul nu a făcut vreo încadrare în drept a cererii sale, precizând doar cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei că, față de înscrisul de la dosar (declarația de consemnare la CEC a diferenței de preț), înțelege să invoce prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Cererea de revizuire este inadmisibilă.

Astfel, pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea se poate introduce, conform art. 324 pct. 4 C. proc. civ., în termen de o lună de la data luării la cunoștință a actului folosit în cererea de revizuire. Cum actul folosit în prezentul litigiu este o declarație de consemnare a unei sume de bani depusă, de revizuientul însuși, rezultă că, acesta a cunoscut faptul existenței acestuia, încă de la data consemnării adică, de la data de 2 februarie 2004.

în raport de această împrejurare, cererea de revizuire este tardiv formulată.

Această cerere însă, este și inadmisibilă deoarece, aceeași declarație de consemnare, a fost folosită și în recurs, fiind una din probele examinate și interpretate de către instanța de control judiciar, coroborat cu ansamblul întregului probator. Așadar, atât acest înscris cât și celelalte aspecte de fapt invocate în cererea de revizuire, au fost avute în vedere și au fost analizate în cadrul căii de atac a recursului, ceea ce duce la concluzia că, nu este vorba nici de existența unor acte noi descoperite după darea hotărârii în recurs și nici de ascunderea acestora de către pârâții-intimați, până după pronunțarea aceleiași hotărâri de recurs.

Această împrejurare face să nu fie îndeplinit nici motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și nici vreun alt motiv de revizuire, ceea ce face ca, cererea reclamantului să fie inadmisibilă.

Aceeași cerere de revizuire, este însă inadmisibilă și pentru faptul că, decizia a cărei revizuire se solicită, a respins recursul reclamantului urmare a examinării criticilor aduse de către acesta în recurs și nu ca urmare a evocării fondului litigiului. Cum dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, pot fi revizuite numai hotărârile instanței de recurs doar atunci când evocă fondul, rezultă că, pentru încă un motiv în plus, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4654/2005. Civil