ICCJ. Decizia nr. 4614/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 înregistrată la data de 9 iulie 2003 l Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamantul F.D. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin Primar General și Consiliul General al Municipiului București, solicitând să se dispună retrocedarea terenului situat în București, în suprafață de 212,5 mp și să se dispună reconstituirea dreptului de trecere înspre calea publică peste terenul învecinat.
în motivare a arătat că terenul cu construcția edificată pe el a aparținut mamei sale pe care a moștenit-o și a trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 45/1986 și în prezent este liber, nu este folosit în scopul pentru care a fost expropriat și nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.
La termenul de judecată din 29 septembrie 2003 instanța din oficiu a invocat excepția inamovibilității cererii în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și prin sentința civilă nr. 875 din 29 septembrie 2003 a respins acțiunea ca inadmisibilă.
împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat apel criticând-o în esență pentru că greșit a considerat că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Legea nr. 10/2001 nu abrogă Legea nr. 33/1994, iar aceasta din urmă are caracter de lege specială față de Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 131/A, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul confirmând soluția instanței de fond.
Instanța a reținut în esență că legea aplicabilă este Legea nr. 10/2001 și aceasta trebuia urmată de reclamant.
împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul reclamant arată că situația sa intră sub incidența dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.
însăși Legea nr. 10/2001 prevede cazurile exceptate, una din ele fiind această lege.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.
Așa cum s-a stabilit cu putere obligatorie prin Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secțiile unite, în recurs în interesul legii, dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, referitoare la imobile ce nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii.
în speță, terenul a trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 45/1986.
Instanța de fond și instanța de apel nu au verificat dacă terenul a fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat și dacă s-a făcut sau nu o nouă declarație de utilitate publică și în mod greșit au reținut incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Această lege își definește domeniul de aplicare, procedura și excepțiile, făcând inaplicabilă în afara sferei sale de cuprindere, revendicarea în temeiul dispozițiilor art. 480 C. civ.
în consecință, temeiul juridic al acțiunii fiind dispozițiile Legii nr. 33/1994, recursul a fost admis, au fost casate ambele hotărâri și cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul București, urmând a se analiza cererea de chemare în judecată în baza dispozițiilor Legii nr. 33/1994.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1061/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4654/2005. Civil → |
|---|
