ICCJ. Decizia nr. 4674/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4674
Dosar nr. 6377/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr.2486 din 14 februarie 2003 reclamanta M.A. a chemat în judecată pârâtele Primăria municipiului Ploieşti, Administraţia Financiară a municipiului Ploieşti, Comisia de evaluare a despăgubirilor acordate persoanelor îndreptăţite în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru a se dispune obligarea acestora la plata contravalorii celor patru apartamente situate în Ploieşti, precum şi daune materiale şi morale.
În motivarea acestei cereri reclamanta a arătat că a adresat notificare pârâţilor solicitând echivalentul corespunzător valorii apartamentelor demolate în baza Decretului nr. 347/1986 ce au aparţinut autorului acesteia A.G., iniţial naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 537 din 8 mai 2003, a admis excepţia prematurităţii cererii, invocată din oficiu şi a respins acţiunea ca prematur introdusă, cu motivarea că, în cauză, nu a fost emisă o decizie care să poată fi contestată în instanţă potrivit art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva menţionatei sentinţe, reclamanta M.A. a declarat apel, susţinând că în mod greşit a fost respinsă cererea ca prematur formulată, fără a avea în vedere sentinţa civilă nr. 282/1998 pronunţată de Tribunalul Prahova, prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului şi faptul că intimata refuză să emită o decizie, astfel că instanţa trebuia să admită acţiunea şi să oblige pe pârâta Primăria municipiului Ploieşti la plata contravalorii celor patru apartamente în sumă de 566,86 milioane lei.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 175 din 3 septembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.A., reţinând că reclamanta a notificat pârâta Primăria municipiului Ploieşti, dar aceasta din urmă nu a emis o dispoziţie sau decizie, astfel că acţiunea în justiţie este prematur introdusă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.A. invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că potrivit art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pârâta Primăria municipiului Ploieşti, era obligată să se pronunţe în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, printr-o decizie sau după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Recursul este fondat.
Unitatea deţinătoare a imobilului, pârâta Primăria Municipiului Ploieşti, avea obligaţia de a răspunde la notificarea ce i s-a trimis la data de 1 iulie 2001 prin intermediul Biroului executorului Judecătoresc P.C. din Ploieşti, în termenul de 60 de zile, prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Modalitatea de răspuns la notificare, cât şi termenul în care trebuie să răspundă, sunt imperative, iar nu cu caracter de recomandare.
În aceste condiţii, absenţa răspunsului nulităţii deţinătoare are valoarea unui refuz de restituire în natură a imobilului.
Prin urmare, nu se poate refuza persoanei îndreptăţite accesul la justiţie pe motiv că unitatea deţinătoare trebuie mai întâi să emită o decizie sau, după caz, o dispoziţie motivată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., va admite recursul, declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei civile nr.175 din 3 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, pe care o va casa şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru examinarea fondului cauzei cu administrarea probatoriului necesar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei civile nr. 175 din 3 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la aceeaşi curte de apel pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4670/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 4649/2005. Civil → |
|---|
