ICCJ. Decizia nr. 4745/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4745
Dosar nr. 20493/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Paşcani la nr. 4694 din 20 noiembrie 2003, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâţii B.P., S.G., S.M. şi C.E. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantei suprafaţa de teren ce i-a fost atribuită prin sentinţa civilă nr. 1165/1997 pronunţată de Judecătoria Paşcani, astfel cum a fost lămurită prin sentinţa civilă nr. 2468/2001 a aceleiaşi judecătorii.
Prin sentinţa nr. 1075 din 14 mai 2004, Judecătoria Paşcani pronunţată în dosarul nr. 4693/2003 a admis acţiunea reclamantei şi, în consecinţă au fost obligaţi pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantei suprafaţa de teren atribuită acesteia prin sentinţa civilă nr. 3278/1995, astfel cum a fost lămurită prin sentinţa civilă nr. 2468/2001 pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 990/2001, respectiv lotul nr. 3 astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză întocmit de expert D.D. în dosarul nr. 3278/1995 a Judecătoriei Paşcani.
Au fost obligaţia pârâţii la 7.003.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta şi pârâţii sunt alături de C.M., B.M. şi L.A. (ultima în calitate de soţie supravieţuitoare şi unică succesoare a defunctului L.V.) moştenitori ai defunctei lor mamă S.E. şi, în această calitate au solicitat ieşirea din indiviziune, cu privire la terenul de 5 ha, 6800 mp înscris în T.P. 149135/1995, reconstituit defunctei în temeiul Legii nr. 18/1991.
Iar, prin sentinţa civilă nr. 1165 din 21 martie 1997 pronunţată de Judecătoria Paşcani, a dispus ieşirea din indiviziune a moştenitorilor, şi, s-a lămurit înţelesul acestei hotărâri, prin sentinţa civilă nr. 2468/2001 pronunţată de aceeaşi judecătorie în sensul că s-a atribuit reclamantei lotul 3 din raportul de expertiză efectuat în dosarul de ieşire din indiviziune.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cât şi din recunoaşterile pârâţilor făcute cu ocazia răspunsurilor la interogatoriu prima instanţă a reţinut că pârâţii recunosc că au ocupat, cultivat şi recoltat suprafaţa de teren atribuită reclamantei prin sentinţa de partaj (întrebare 2 din interogare) şi nu sunt de acord să-i lase reclamantei suprafaţa ce i se cuvine.
Or, în speţă, deşi reclamantei i s-a atribuit o suprafaţă de teren în urma partajului prin sentinţa civilă nr. 1165/1997, sentinţă ce face dovada dreptului său de proprietate; în realitate pârâţii o privează de folosinţa terenului.
Susţinerea reclamantei că are teren zestre, având mai mult decât ceilalţi fraţi, a fost înlăturată de prima instanţă întrucât această chestiune nu a fost invocată în dosarul de partaj succesoral, iar, instanţa investită cu cererea de revendicare nu se poate pronunţa în ceea ce priveşte raportarea investiţiilor.
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii B.P., S.G., S.M. şi C.E. au declarat apel, care a fost respins, ca nefondat prin Decizia nr. 1654 din 27 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
S-a reţinut că reclamanta a investit instanţa cu o acţiune în revendicare, pentru terenul în litigiu, în baza sentinţei civile nr. 1165/1997, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin sentinţa civilă nr. 2468/2001 pronunţată în dosarul nr. 990/2001 al Judecătoriei Paşcani, potrivit cărora reclamanta a primit în proprietate exclusivă suprafaţa de 1 ha şi 3443,75 mp, delimitată conform raportului de expertiză efectuat, în cauză, cu amplasamentul menţionat prin sentinţa civilă nr. 2468/2001, lotul nr. 3.
Acţiunea în revendicare formulată de reclamant a dovedit că nu are posesia terenului atribuit în proprietatea sa exclusivă în urma partajului, teren care este deţinut de ceilalţi moştenitori.
În cauză, curtea de apel a constatat că reclamanta a dovedit toate condiţiile cerute de lege pentru a fi admisă cererea potrivit art. 480 C. civ.
În contra celei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâţii S.G., C.E., B.P., S.M. susţinând în esenţă că sunt nemulţumiţi de soluţia dată, întrucât reclamantei i s-a acordat o suprafaţă de teren mai mare, în loc să fi fost împărţit în cote egale, solicitând ca suprafaţa de teren atribuită prin partaj cât şi cea prevăzută în titlul de proprietate al reclamantei să se împartă în mod egal între fraţi, împrejurare datorată de lipsa de diligenţă a avocatului lor, care nu a cerut acest lucru.
În fine, recurenţii mai susţin că sunt nemulţumiţi de soluţia dată, dar, pe care nu a putut să o atace întrucât hotărârea i-a fost comunicată, după expirarea termenului de formulare, aspect dovedit cu citaţia ce poartă menţiunea „necunoscut în Todinstre", fără, însă a preciza şi motiva în drept.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului în raport de susţinerile recurenţilor, fără a fi motivate în drept, Curtea în virtutea rolului său activ, constată că, acestea nu se încadrează în nici unul din motivele de casare şi modificarea prevăzută expres, în mod limitativ, de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Este de necontestat că între părţile din proces, care sunt rude, s-au stabilit drepturile succesorale ale fiecărei părţi şi s-a dispus ieşirea din indiviziune prin sentinţa civilă nr. 1165/1997, pronunţată de Judecătoria Paşcani; hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă.
Ori, în această situaţie, cotele ce revin fiecăreia dintre părţi din litigiu au fost partajate pentru fiecare dintre moştenitorii defunctei şi irevocabil, intrând în puterea lucrului judecat, astfel că nu mai pot fi examinate în prezentul litigiu, aşa cum corect a constatat curtea de apel.
În consecinţă, Curtea în temeiul art. 312 c. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii S.G., S.M., B.P. şi C.E. împotriva deciziei civile nr. 1654 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Obligă recurenţii să plătească intimatei reclamante B.M. cheltuieli de judecată în sumă de 2.000.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4768/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4756/2005. Civil → |
|---|
