ICCJ. Decizia nr. 4735/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4735
Dosar nr. 9187/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 martie 2002, reclamanta R.E. a chemat în judecată pe pârâtul I.D., solicitând obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Ploieşti, compus din 1000 mp teren.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este moştenitoarea legală a defunctei C.M., de pe urma căreia a rămas ca avere succesorală suprafaţa de 1000 mp teren situată în Ploieşti, dobândit de aceasta împreună cu defunctul soţ prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4761/1934.
Pe parcursul soluţionării cauzei a decedat pârâtul I.D., iar la data de 10 mai, respectiv 26 iunie 2002, s-a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor I.M., C.E. şi G.C.
Pârâţii au solicitat respingerea acţiunii, arătând că sunt proprietarii terenului revendicat în baza sentinţei civile nr. 5703/2001 a Judecătoriei Ploieşti.
Prin sentinţa civilă nr. 6971 din 24 septembrie 2003, Judecătoria Ploieşti a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul revendicat se regăseşte atât în titlul de proprietate al reclamantei, cât şi în sentinţa civilă nr. 5703/2001 aparţinând pârâţilor, dar, întrucât sentinţa invocată de pârâţi are autoritate de lucru judecat se impune respingerea acţiunii pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 480 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, susţinând în esenţă că sentinţa este nemotivată şi nu a analizat opozabilitatea titlurilor deţinute de părţi.
Prin precizarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că hotărârea judecătorească invocată drept titlu de proprietate de către pârâţi nu îi este opozabilă, că trebuia privită strict ca titlu de proprietate ce urma a fi comparat cu titlul său de proprietate, care este preferabil, fiind anterior celui al pârâtelor şi opozabil erga omnes.
Prin întâmpinare, pârâţii au solicitat respingerea apelului cu motivarea că titlul lor de proprietate este mai bine caracterizat, fiind întemeiat pe cel mai pertinent şi convingător dintre modurile de dobândire a proprietăţii, respectiv uzucapiunea, care presupune o posesie paşnică, netulburată şi sub nume de proprietar, desfăşurată pe un interval mare de timp.
Prin Decizia civilă nr. 969 din 31 martie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea a dat eficienţă titlului de proprietate al pârâţilor, respectiv sentinţei civile nr. 5703 din 31 mai 2001 a Judecătoriei Ploieşti, prin care s-a constatat că aceştia sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 2080 mp situat în Ploieşti, în baza uzucapiunii, teren care îl include şi pe cel revendicat de reclamantă.
Instanţa a arătat că deşi titlul reclamantei, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 4731/1934 în baza căruia autorii săi au cumpărat terenul în litigiu este anterior celui al pârâţilor şi totodată este opozabil erga omnes, neexercitarea de către aceasta a dreptului său de proprietate a fost sancţionată, întrucât pârâţii comportându-se ca adevăraţi proprietari faţă de acest bun, au dobândit dreptul asupra lui, în baza uzucapiunii.
În consecinţă, instanţa a apreciat că titlul de proprietate al pârâţilor este mai bine caracterizat şi deci preferabil titlului translativ de proprietate al autorilor reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Susţine reclamanta că în mod greşit instanţa nu a ţinut seama de susţinerile sale din apel privind faptul că titlul de proprietate al pârâţilor nu îi este opozabil. În condiţiile în care hotărârea nu îi era opozabilă, nefiind parte în litigiul soluţionat prin sentinţa civilă invocată drept titlu de către pârâţi, instanţa trebuia să procedeze la compararea titlurilor de proprietate, pentru a determina care este cel preferabil.
Reclamanta mai arată că deşi pârâţii nu au formulat o cerere reconvenţională prin care să solicite constatarea uzucapiunii asupra terenului, în contradictoriu cu reclamanta, instanţa a soluţionat acest capăt de cerere, fără a i se fi cerut. În aceste împrejurări, susţine reclamanta, a fost în imposibilitatea de a se apăra şi de a administra probatorii referitoare la posesia asupra terenului revendicat.
Recursul va fi admis, pentru considerentele ce urmează.
Sub un prim aspect, trebuie observat că deşi reclamanta a invocat prevederile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietăţii, poate fi invocată atât pe cale de acţiune principală cât şi pe calea excepţiei.
Prin notele de susţineri aflate la fila 168 din dosarul instanţei de fond, pârâţii au solicitat proba cu martori pentru a dovedi că personal şi prin antecesorii lor au stăpânit terenul revendicat de reclamantă o perioadă mai mare de 30 de ani.
Cum pârâţii au invocat uzucapiunea pe cale de excepţie, aceştia nu aveau obligaţia de a formula cerere reconvenţională, neputându-se astfel reţine că instanţa ar fi acordat un lucru care nu a fost cerut.
Decizia este însă greşită, deoarece instanţa de apel a dat eficienţă titlului pârâţilor, care este o hotărâre judecătorească pronunţată într-un proces în care reclamanta nu a fost parte, reţinând că acesta este preferabil, fără a proceda la compararea titlurilor de proprietate ale părţilor.
Atât reclamanta, cât şi pârâţii au invocat existenţa dreptului pe baza unor titluri de proprietate asupra bunului revendicat.
Titlul de proprietate al reclamantei îl reprezintă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4731/1934, în temeiul căruia autorii săi au cumpărat terenul în litigiu.
Titlul de proprietate al pârâţilor este sentinţa civilă nr. 5703/2001 a Judecătoriei Ploieşti, prin care s-a constatat în contradictoriu cu S.M. şi D.C. că pârâţii din prezenta cauză sunt proprietarii unei suprafeţe de teren de 1070 mp cumpărată cu chitanţă sub semnătură privată. Totodată, în contradictoriu cu intervenientul Consiliul local Ploieşti, s-a constatat că pârâţii sunt proprietarii unei suprafeţe de 1000 mp vie, teren revendicat în prezenta cauză de reclamantă.
Or, în aceste condiţii, aşa cum a susţinut reclamanta, instanţa era datoare să procedeze la compararea titlurilor invocate de părţi.
Neprocedând în acest mod şi menţinând sentinţa apelată, cu motivarea că reclamanta „a fost sancţionată pentru că pârâţii s-au comportat ca proprietari", instanţa de apel nu a cercetat cauza în raport de susţinerile reclamantei-apelante că hotărârea invocată de pârâţi nu îi este opozabilă şi că trebuie să se facă compararea titlurilor după regulile clasice. De aceea, se va admite recursul, se va casa Decizia recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţ.
Cu prilejul rejudecării, instanţa va proceda la compararea titlurilor de proprietate ale părţilor, deoarece procesul în care pârâţii au invocat uzucapiunea s-a purtat în contradictoriu cu Consiliul local Ploieşti şi nu cu reclamanta.
De asemenea, vor fi avute în vedere toate apărările invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta R.E. împotriva deciziei nr. 969 din 31 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4756/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4736/2005. Civil → |
|---|
