ICCJ. Decizia nr. 4736/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4736
Dosar nr. 9299/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 septembrie 2001, reclamanta F. , în numele şi pentru C.C. Calafat a chemat în judecată pe pârâta SC Internaţional GP SRL Calafat, solicitând obligarea acesteia la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul demolat de aceasta, situat în Calafat, corespunzător valorii imobilului.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin Decretul nr. 142/1977, unitatea de alimentaţie publică D. din oraşul Calafat, proprietatea reclamanţilor, împreună cu anexa şi terenul aferent au fost preluate de stat fără plată şi trecute în administrarea fostei I.C.S.M. Calafat.
În anul 1966, I.C.S.M. Calafat a înstrăinat imobilul pârâtei, care la rândul său susţine că a demolat construcţiile şi a efectuat altele noi.
Mai arată reclamanta că în baza Legii nr. 109/1996 a formulat cerere de revendicare a imobilului, care a fost admisă prin Decizia civilă nr. 7010/1998 a Tribunalului Dolj şi că, ulterior, pârâta a formulat cerere de revizuire în baza art. 322 pct. 3 C. proc. civ., care a fost admisă prin Decizia civilă nr. 1540/2000 a Tribunalului Dolj, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 13.300/2000 a Curţii de Apel Craiova.
Reclamanta învederează că deşi a notificat-o pe pârâtă conform Legii nr. 10/2001, cerându-i acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, dacă restituirea în natură nu este posibilă, nu a primit nici un răspuns de la aceasta.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în raport de dispoziţiile art. 27, art. 36 şi urm. din Legea nr. 10/2001, cu motivarea că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului (teren şi active, restaurant, debarcader şi anexă), potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 826 din 21 iunie 1996 şi contractului de vânzare-cumpărare din 15 martie 1996, în urma adjudecării la licitaţie a imobilului scos la vânzare de către SC M. SA CALAFAT.
Pârâta a susţinut că se află în situaţia prevăzută de art. 27 din Legea nr. 10/2001, actele sale de proprietate fiind cu atât mai mult valabile cu cât au fost cenzurate în cadrul acţiunii de revendicare formulate de reclamantă, cât şi în raport de dispoziţiile art. 46 din aceeaşi lege.
La data de 12 septembrie 2002, la cererea reclamantei, instanţa a dispus introducerea în cauză, ca pârât, a numitului C.E.C., ca deţinător al imobilului dobândit prin cumpărare de la pârâtă.
La termenul din 27 februarie 2003, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii de deţinător al imobilului a celor doi pârâţi.
Prin sentinţa civilă nr. 97 din 27 februarie 2003, Tribunalul Dolj a respins acţiunea formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâta este subdobânditor cu titlu particular al imobilului, neavând calitatea de deţinător al acestuia în sensul Legii nr. 10/2001, şi nu are obligaţia de a dispune acordarea măsurilor reparatorii.
În acest sens, instanţa a arătat că situaţia subdobânditorilor cu titlu particular şi a actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobilele preluate abuziv este reglementată de art. 46 din Legea nr. 10/2001, subliniind că numai în măsura în care se constată nulitatea actelor de înstrăinare şi dreptul de proprietate asupra imobilului se reîntoarce în patrimoniul înstrăinătorului-deţinător în sensul Legii nr. 10/2001, se poate urma procedura specifică acestei legi, prin acordarea măsurilor reparatorii de către deţinător.
Tribunalul a mai învederat că pârâta are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care a fost notificată de reclamantă potrivit Legii nr. 10/2001.
În ceea ce îl priveşte pe pârâtul C.E.C., instanţa a apreciat că acesta nu are nici calitate procesuală pasivă, nefiind notificat de reclamantă şi nici calitatea de deţinător al imobilului în litigiu, deoarece este un dobânditor subsecvent al acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta F. Dolj, în nume propriu şi pentru C.C. Calafat.
Reclamanta a susţinut că imobilul ce formează obiectul Legii nr. 10/2001 a fost preluat de stat cu titlu nevalabil, respectiv Decretul nr. 142/1977, iar în condiţiile în care acesta a fost înstrăinat, acţiunea în revendicare trebuia îndreptată împotriva posesorului neproprietar care în speţă este subdobânditorul.
Totodată, reclamanta a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., deoarece instanţa nu a pus în dezbaterea părţilor împrejurările de fapt şi de drept de natură să elucideze obiectul pricinii.
Prin Decizia civilă nr. 365 din 25 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamantă.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu are calitate procesuală activă, cu motivarea că din dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 rezultă că organizaţiile cooperatiste au numai calitatea de persoane deţinătoare, iar nu şi aceea de persoane îndreptăţite.
Curtea a subliniat că prin lege specială, respectiv Legea nr. 109/1996, cooperaţiei i s-a dat dreptul de a recupera bunurile imobiliare proprietatea sa, ceea ce duce la concluzia că în speţă, aceasta nu are calitate procesuală activă conform Legii nr. 10/2001.
Instanţa a mai reţinut că reclamanta s-a prevalat de dispoziţiile Legii nr. 109/1996, acţiunea în revendicare fiindu-i respinsă în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 1540/2000 a Tribunalului Dolj şi Decizia civilă nr. 13.330/2000 a Curţii de Apel Craiova.
Totodată, instanţa a apreciat că pârâţii nu au calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu au calitatea de deţinători în sensul Legii nr. 10/2001, neputând fi obligaţi la restituirea imobilului.
În acest sens, s-a arătat că pârâta SC I. GP SRL are calitatea de subdobânditor, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, neavând deci calitatea de deţinător.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta F. Dolj, în numele şi pentru C.C. Calafat, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine reclamanta că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că nu are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, deoarece, chiar dacă termenul de 1 an prevăzut de Legea nr. 109/1996 pentru promovarea cererilor a expirat, persoana îndreptăţită poate uza de mijloacele oferite de Legea nr. 10/2001, care au un caracter reparator general. În acest sens, reclamanta face trimitere la dispoziţiile art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001, arătând că textul nu face distincţie între persoanele juridice îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii.
În condiţiile în care revendicarea priveşte un imobil preluat abuziv, înstrăinat de deţinător şi apoi demolat de subdobânditor, acţiunea trebuia îndreptată împotriva posesorului neproprietar, context în care reclamanta apreciază că pârâţii au calitate procesuală pasivă.
În consecinţă, faţă de împrejurarea că s-a dovedit calitatea de proprietar al imobilului până în anul 1977 când s-a produs deposedarea fără plată şi trecerea în proprietatea statului a acestuia, dat în folosinţă I.C.S.I.M. Calafat care l-a înstrăinat subdobânditorului care l-a demolat, recurenta solicită admiterea recursului şi obligarea pârâţilor la despăgubiri.
Recursul va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Sub un prim aspect, trebuie observat că în speţă, contrar celor reţinute de instanţă, reclamanta are calitate procesuală activă în cauză. Această concluzie se impune, deoarece dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu fac distincţie între persoanele juridice îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele ce au făcut obiectul unei preluări abuzive.
Pe de altă parte, împrejurarea că printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, acţiunea în revendicare formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 109/1996 a fost respinsă, nu constituie un obstacol în formularea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, câtă vreme, potrivit art. 48 din lege, „Persoanele îndreptăţite, precum şi persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluţiilor pronunţate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condiţiile prezentei legi".
În condiţiile în care hotărârea de respingerea a acţiunii în revendicare a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 23 octombrie 2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 la data de 14 februarie 2001, reclamanta are calitate procesuală activă.
Soluţia instanţei este legală pe aspectul reţinerii lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, în condiţiile în care aceştia, în calitate de subdobânditori ai imobilului în baza unor acte cu titlu oneros care nu au fost anulate, nu au calitatea de persoane obligate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001.
Cum în speţă reclamanta a solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilul preluat în mod abuziv, conform art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia adresată prefecturii în a cărei rază se află ori s-a aflat imobilul, în termenul şi în condiţiile prevăzute de art. 21 din lege. De altfel, criticile formulate de recurentă, privesc calitatea pârâţilor în acţiunea în revendicare şi nu în raport de prevederile Legii nr. 10/2001.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, constatându-se că pârâţii nu au calitate de persoane obligate, potrivit Legii nr. 10/2001 la plata de despăgubiri se va respinge recursul declarat de reclamantă.
Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor-pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de F. Dolj în numele şi pentru C.C. Calafat împotriva deciziei civile nr. 365 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenta la 12 milioane lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC I. GP SRL Calafat şi la 10 milioane de lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât C.E.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4735/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4704/2005. Civil → |
|---|
