ICCJ. Decizia nr. 4783/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4783
Dosar nr. 4367/2005
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 753 din 5 iulie 2004 Judecătoria Bicaz a admis acţiunea formulată de reclamanta D.M., în contradictoriu cu pârâtul V.N.V., a constatat că părţile au dobândit în comun, în timpul căsătoriei bunuri mobile şi imobile în valoare totală de 33.570.000 lei cu o contribuţie de 80 %, reclamanta şi 20 %, pârâtul, a dispus încetarea stării de indiviziune prin formarea şi atribuirea loturilor, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 3.286.000 lei, cu titlu de sultă către reclamantă; a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul D.I.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat apel pârâtul V.N.V., a reţinut cotă diferenţiată de contribuţie a părţilor la dobândirea bunurilor comune, precum şi faptul că imobilul situat în comuna Poiana Teiului, nu face parte din bunurile comune, ea fiind proprietatea intervenientului D.I. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, sub numărul de dosar 5587/2004.
La termenul din 24 noiembrie 2004, din oficiu, instanţa a pus în discuţie calificarea juridică a căii de atac, ca fiind recurs, şi competenţa materială de soluţionare a cauzei, având în vedere valoarea bunurilor supuse împărţelii de 33.357.000 lei şi art. 17 C. proc. civ., pe de o parte şi dispoziţiile art. 2821 din acelaşi cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, coroborate cu dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 şi prin Decizia civilă nr. 1041 din 24 noiembrie 2004 a dispus în baza art. 159 C. proc. civ., declinarea competenţei de soluţionare a recursului declarat de V.N., în favoarea Tribunalului Neamţ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul V.N. susţinând că, în mod greşit, instanţa a pus în discuţie calificarea căii de atac exercitate în cauză, întrucât după modificarea adusă Codului de procedură civilă la data de 18 noiembrie 2004, prin legea de aprobare a OUG nr. 65/2004 nu mai era competentă, această competenţă revenind doar Tribunalului, ca instanţă de apel.
Pe fondul pricinii, se susţine că partajul de bunuri comune fiind o acţiune accesorie divorţului ea este supusă aceloraşi reguli de competenţă materială ca şi divorţul, fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi acesta, deci căii de atac şi a apelului, conform art. 2821, în redactarea dată prin Legea nr. 195/2004.
Recursul este fondat pentru considerentele următoare:
Având în vedere prevederile art. 36 C. fam., potrivit cărora" la desfacerea căsătoriei bunurile comune se împart între soţi potrivit învoielii acestora, iar dacă soţii nu se învoiesc asupra împărţirii acestora, va hotărî instanţa judecătorească, rezultă că orice cerere de partajare a bunurilor comune trebuie privită ca o cerere accesorie la acţiunea principală de divorţ, indiferent dacă a fost formulată odată cu aceasta sau separat, după desfacerea căsătoriei, operând astfel o prorogare legală de competenţă.
Aşadar, acţiunea având ca obiect partajul bunurilor comune este supusă aceloraşi reguli de competenţă materială ca şi divorţul, fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi acesta, indiferent de valoarea masei partajabile, fapt de natură a face incidente prevederile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004 publicată în M. Of. nr. 470 din 26 mai 2004.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea constată că, în speţă, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a calificat, în mod greşit calea de atac exercitată în cauză, ca fiind recurs în loc de apel şi pe cale de consecinţă nelegal a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Tribunalului Neamţ.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art. 312 alin. (3) acelaşi cod, admite recursul, modifică Decizia recurată, în sensul că dispoziţia de declinare în favoarea Tribunalului Neamţ se referă la calea de atac a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul V.N.V. împotriva deciziei civile nr. 1041 din 24 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Modifică Decizia recurată, în sensul că dispoziţia de declinare în favoarea Tribunalului Neamţ se referă la calea de atac a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4766/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4762/2005. Civil → |
|---|
