ICCJ. Decizia nr. 490/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 490.
Dosar nr. 27239/1/2005
Nr. vechi 10777/200.
Şedinţa publică din 19 mai 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 august 2002, reclamanţii M.P. şi M.G. au chemat în judecată pe pârâţii Prefectura judeţului Harghita, Consiliul judeţean Harghita, Primăria Lunca de Jos, Consiliul local Lunca de Jos şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulă donaţia prin care antecesorul lor M.P.B. a donat statului la data de 3 decembrie 1950 o moară, un gater şi o maşină de pieptănat lână şi să-i oblige pe pârâţi la plata sumei de 1 460 000 000 lei despăgubiri, conform art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1742/2002, Tribunalul Harghita a declinat competenţa judecării capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii contractului de donaţie în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc, disjungând capătul de cerere privind despăgubirile.
Prin sentinţa civilă nr. 1100 din 4 noiembrie 2004, Tribunalul Harghita a respins capătul de cerere disjuns.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, pe parcursul procesului, la data de 16 august 2002, primarul comunei Lunca de Jos a emis dispoziţia nr. 81/2002 prin care, urmare a notificării adresate de reclamanţi, a propus acordarea de despăgubiri băneşti în suma solicitată de aceştia, dispoziţia fiindu-le comunicată reclamanţilor în vara anului 2004.
Conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii sunt obligaţi ca, în termen de 60 de zile de la primirea ofertei, să răspundă în scris dacă o acceptă sau nu.
Cum prin dispoziţia primarului s-a rezolvat cererea reclamanţilor, identică celei care face obiectul judecăţii, acest capăt de cerere nu mai poate fi admis.
Împotriva sentinţei civile nr. 1100 din 4 noiembrie 2004 a Tribunalului Harghita au declarat apel reclamanţii.
Prin Decizia civilă nr. 251 din 26 mai 2005, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut următoarele:
În condiţiile în care notificarea formulată de reclamanţi a fost soluţionată în mod favorabil pe parcursul procesului, iar prin cererea adresată instanţei reclamanţii au solicitat acelaşi lucru, adică despăgubiri băneşti pentru bunurile preluate de stat de la autorul lor, în mod corect tribunalul a respins cererea acestora.
Dispoziţia nr. 81 din 16 august 2002 a fost ulterior completată prin dispoziţia nr. 90 din 25 septembrie 2002, precizându-se că suma propusă ca despăgubire este cea arătată în notificare.
Critica potrivit căreia instanţa nu a stabilit data exactă a comunicării dispoziţiei primarului nu poate fi primită, deoarece în cauză nu s-a ridicat problema tardivităţii formulării cererii de despăgubiri.
În cursul judecării apelului s-a emis o nouă dispoziţie de către primarul comunei Lunca de Jos, prin care acesta a revocat dispoziţiile nr. 81 şi 90 din 2002, însă instanţa nu a fost învestită cu analizarea legalităţii acestei din urmă dispoziţii şi acest lucru nici nu ar fi fost posibil, deoarece nu se poate formula o asemenea cerere direct în apel. Nici nu s-a făcut dovada contestării în justiţie a acestei dispoziţii, pentru a se putea dispune, eventual, suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva deciziei au declarat separat recurs cei doi reclamanţi.
Intimaţii Consiliul judeţean Harghita şi primarul comunei Lunca de Jos au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor.
1. Recurenta M.G. a formulat în motivarea cererii următoarele critici:
Deşi în acţiunea introductivă reclamanţii au argumentat de ce se consideră îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, nici tribunalul şi nici curtea de apel nu explică de ce nu acordă despăgubirile solicitate de ei.
Art. 23 alin. (1) şi (3) şi art. 25 din Legea nr. 10/2001 prevăd clar modul de soluţionare a notificării, termenul de soluţionare, modul de comunicare şi termenul de comunicare a soluţiei, însă Prefectura judeţului Harghita şi Primăria comunei Lunca de Jos nu au respectat textele legale menţionate, aşa cum reiese din cele două hotărâri pronunţate în cauză şi din materialul probator administrat.
În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea poate fi recurată atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În speţă, Decizia curţii de apel cuprinde motivele pe care se sprijină şi, contrar susţinerilor recurentei, explică de ce instanţa nu acordă ea însăşi despăgubirile solicitate de reclamanţi, şi anume: reclamanţii au adresat şi o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare care le-a fost soluţionată de primarul comunei Lunca de Jos exact în sensul cerut de ei, propunând acordarea de despăgubiri în cuantumul solicitat.
Dacă la soluţionarea notificării au fost sau nu respectate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu putea face obiect de analiză în instanţa de apel, deoarece reclamanţii nu au sesizat instanţa cu o contestaţie împotriva modului de soluţionare a notificării, respectiv împotriva celor trei dispoziţii emise de primar, ci cu o cerere de despăgubiri formulată anterior emiterii dispoziţiilor.
Prin urmare, nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este incident în cauză.
2. Recurentul M.P. a declarat recurs la data de 27 iulie 2005, în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. (fila 17 dosar recurs), arătând că motivele le va depune printr-un memoriu separat.
Motivele de recurs au fost depuse de recurent la registratura Curţii de Apel Târgu Mureş abia la data de 4 august 2005 (fila 8 dosar recurs), cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, care a început să curgă la data de 14 iulie 2005 şi s-a împlinit la data de 30 iulie 2005.
Cum potrivit art. 303 C. proc. civ. recursul se motivează prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar recurentul a depăşit acest termen, Înalta Curte va aplica dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În baza art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va constata nul recursul declarat de M.P.
La pronunţarea acestei decizii instanţa va avea în vedere că recurentul nu a invocat în memoriul depus peste termen motive de recurs de ordine publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.G. împotriva deciziei nr. 251/A din 26 mai 2005 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia civilă.
Constată nul recursul declarat de reclamantul M.P. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4892/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4883/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
