ICCJ. Decizia nr. 499/2005. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 499.
Dosar nr. 24532/1/2005
Şedinţa publică din 23 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4554 din 27 noiembrie 2004 la Judecătoria Constanţa reclamantul B.P. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Constanţa şi a solicitat să fie obligată pârâta să emită decizie motivată cu privire la cererea sa de restituire în natură a imobilului situat în Constanţa, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa nr. 6687 din 28 iunie 2004 a declinat, în temeiul art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 122 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, a admis acţiunea şi a obligat SC A. SA Constanţa să emită decizie motivată de soluţionare a notificării nr. 3438 din 26 martie 2001.
S-a reţinut că adresele nr. 272 din 22 mai 2001 şi nr. 284 din 23 aprilie 2004 prin care SC A. SA Constanţa a încunoştiinţat pe reclamantul B.P. că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă nu îmbracă forma unei decizii sau dispoziţii astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 471 din 6 aprilie 2005 a admis apelul declarat de pârâta SC A. SA Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 1223 din 19 octombrie 2004 a Tribunalului Constanţa pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acţiunea.
S-a reţinut că prin adresa nr. 272 din 22 mai 2001 pârâta a comunicat reclamantului că cererea sa de restituire în natură a imobilului în litigiu nu a fost aprobată de adunarea generală a acţionarilor şi s-a considerat că procedura administrativă prevăzută de dispoziţiile art. 24-25 din Legea nr. 10/2001 a fost îndeplinită.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 471 din 6 aprilie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, a declarat recurs reclamantul B.P., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă că greşit instanţa de apel a apreciat că au fost respectate dispoziţiile art. 24 şi art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Curtea urmează să admită recursul ca nefondat pentru următoarele:
Imobilele, terenuri şi construcţii, preluate în mod abuziv care sunt deţinute de o societate comercială la care statul este asociat majoritar sau minoritar al unităţii, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută vor fi restituite, potrivit art. 20 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 10/2001, persoanei îndreptăţite prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului este obligat potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ca, prin deciziei sau dispoziţie motivată să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul societăţii comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 20 alin. (1) şi (2) persoanele îndreptăţite au, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzător valorii de plată a imobilelor.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că, în această situaţie, măsurile reparatorii în echivalent, se propun de instituţia publică ce afectează sau, după caz, a afectat privatizarea.
Adresa nr. 272 din 22 mai 2001 prin care i se comunică reclamantului că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, nu poate fi considerată deciziei sau dispoziţie motivată în sensul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Conţinutul lapidar al acestui înscris nu poate reprezenta decizie motivată şi împiedică corecta soluţionare a notificării formulate de reclamant în măsura în care acesta face dovada calităţii de persoană îndreptăţită fie prin restituirea bunului în natură fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi va respinge apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B.P. împotriva deciziei civile nr. 471 din 6 aprilie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Modifică Decizia în sensul că respinge apelul declarat de pârâtă ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5034/2005. Civil. Brevete. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4892/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
