ICCJ. Decizia nr. 5026/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5026
Dosar nr. 6117/1/2005
Nr. vechi 1429/2005
Şedinţa publică din 24 mai 2006
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin notificarea nr. 801 din 6 noiembrie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 şi adresată Primăriei Municipiului Sibiu, numiţii M.I., M.P. şi M.E. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Sibiu, înscris în C.F. Sibiu nr.top 3692/3, 3700/1 şi 3699, în suprafaţă totală de 587 mp, ulterior transcris, după preluarea lui abuzivă, în C.F. Sibiu cu aceleaşi numere topografice. În cazul în care suprafaţa solicitată nu poate fi restituită integral în natură, pentru partea care nu este liberă, persoanele îndreptăţite au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
Prin dispoziţia nr. 1203 din 16 decembrie 2002 emisă de Primăria municipiului Sibiu s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului şi s-au stabilit în favoarea persoanelor îndreptăţite măsuri reparatorii în cuantum de 400.000.000 lei.
În motivarea dispoziţiei s-a arătat că terenul solicitat a fi restituit în natură a fost expropriat prin Decretul nr. 752/1965 şi din cercetarea la faţa locului şi studiul cărţilor funciare a rezultat că terenul este amplasat la intersecţia b-dului M. cu calea D., în imediata apropiere a intersecţiei şi este străbătut în subteran de reţele edilitare. Din cartea funduară unde terenul a fost transcris, respectiv C.F., rezultă că numerele topografice arătate în dispoziţie au fost comasate, iar pe suprafaţa nou creată au fost construite blocuri.
La data de 23 decembrie 2002 reclamanţii M.I., M.E. şi M.P. au contestat în justiţie dispoziţia emisă de Primăria Municipiului Sibiu, solicitând desfiinţarea acestui act şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 587 mp, efectuarea cuvenitelor operaţiuni de dezmembrare şi unificare topografică, impuse de situaţia actuală a terenului, cu motivarea că existenţa reţelelor utilitare subterane nu constituie un impediment pentru restituirea nemişcătorului, deoarece, fie se impun reguli de restricţie referitoare la amplasarea unor viitoare construcţii, fie reţelele utilitare, în măsura în care există, să fie mutate.
Prin întâmpinare, pârâta Primăria Municipiului Sibiu s-a opus acţiunii reclamanţilor cu motivarea că, după expropriere, terenul revendicat a fost comasat cu terenurile din alte numere topografice şi, apoi, reparcelat în vederea construirii de blocuri, aşa cum s-a dispus prin Decretul de expropriere nr. 752/1965, astfel că reclamanţii nu pot dovedi faptul că terenul pe care l-a deţinut fostul proprietar se află exact pe suprafaţa identificată prin schiţa depusă la dosar. Pe de altă parte, terenul solicitat de reclamanţi este afectat de reţele edilitare, fiind ocupat, în sensul legii.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa nr. 957 din 29 septembrie 2003, a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia şi l-a obligat pe Primarul Municipiului Sibiu să emită dispoziţie de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 273 mp înscris în C.F., nr.top 3691/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1 şi de restituire în echivalent pentru diferenţa de 314 mp.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către reclamanţi, prin care solicitau restituirea în natură a întregului teren de 587 mp, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 90/A din 23 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă. Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat şi apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Sibiu.
Cu referire la apelul pârâtei s-a motivat că „din suprafaţa totală de 587 mp solicitată de contestatori, o suprafaţă de 314 mp este ocupată de construcţii, blocuri de locuit, şi nu poate fi restituită, iar terenul asupra căruia poartă discuţii este cel de 273 mp liber de construcţii. Faptul că în subteranul acestei construcţii există reţele utilitare, nu înseamnă că este un teren ocupat în sensul legii", „iar împrejurarea că terenul expropriat a fost comasat cu alte numere topografice şi reparcelat, este lipsită de relevanţă juridică în speţă, fiind vorba de operaţiuni de măsurare, identificare şi intabulare, strict tehnice şi care nu pot înfrânge situaţia juridică a imobilului".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Sibiu care a formulat următoarele motive de casare: instanţele au dat o interpretare greşită prevederilor Legii nr. 10/2001 deoarece terenul solicitat de reclamanţi este ocupat cu utilităţi avute în vedere la expropriere şi deci, nu poate fi restituit; terenul se găseşte în zona centrală a municipiului Sibiu şi prin Planul Urbanistic General are destinaţia de „spaţiu verde"; imobilul face parte din domeniul public al municipiului, bun la care se referă anexa nr. 1, art. III, pct. 4 din Legea nr. 213/1998; în ipoteza restituirii în natură a terenului needificat cu construcţii, există riscul ca în cazul unei intervenţii necesare sau urgente la reţeaua de canalizare, municipalitatea să nu aibă acces şi în acest fel să fie afectată întreaga populaţie din zonă.
Recursul este fondat.
Prin Decretul nr. 752 din 4 octombrie 1965 „în scopul construirii unui bloc de locuinţe şi a sistematizării străzii „Armata Roşie" din oraşul Sibiu" s-au expropriat din această localitate terenuri în suprafaţă de 1.101 mp, împreună cu construcţii în suprafaţă de 452 mp (fila 34 fond). Printre imobilele expropriate, terenuri şi construcţii, s-a aflat şi acela deţinut în proprietate de M.P. şi M.I. (tabelul anexă la decret de la fila 36 dosar de fond).
În cauză, printre alte dovezi, s-a administrat şi un raport de expertiză tehnică (filele 55-58 dosar de fond), lucrare în care expertul menţionează că după preluarea lor de către Statul Român, terenurile diferiţilor proprietari expropriaţi au fost comasate, pentru ca apoi să aibă loc o operaţiune de dezmembrare a lor, impusă, desigur, de realizarea lucrărilor de utilitate publică pentru care s-a dispus exproprierea, astfel că atari operaţiuni de dezmembrare au avut nu numai raţiuni de ordin tehnic, cum reţine instanţa de apel, dar şi un scop practic, legat de locul şi etapele în care s-au realizat lucrările avute în vedere la expropriere. Aceste realităţi, fac de crezut îndoiala pârâtei-recurente referitoare la faptul că terenul cerut de reclamanţi nu ar fi identic cu cel deţinut de foştii proprietari la data exproprierii.
Făcând verificarea pe teren, expertul tehnic a constatat că „lucrările pentru care s-a dispus exproprierea terenului revendicat de reclamanţi, ocupă doar parte din suprafaţa totală a terenului" iar „partea ocupată are amplasată pe ea trotuare, spaţiu verde dintre trotuar şi carosabil şi parte din carosabilul intersecţiei străzilor calea D. cu B-dul V.M.". Terenul care nu este afectat de construcţii sau sistematizarea străzii este de 273 mp iar „în subteran acest teren liber este traversat de o conductă de canalizare, pe traseul arătat pe planul de situaţie".
De altfel, constatările expertului tehnic, astfel cum au fost mai sus reproduse, nu au fost contestate de nici una dintre părţile în litigiu.
Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul imobil afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil".
Din dispoziţia legală citată rezultă că prin folosirea noţiunii de „funcţional" legiuitorul a avut în vedere acele situaţii în care, deşi lucrările nu ocupă integral imobilul expropriat, ele servesc la buna funcţionare a altor utilităţi cum sunt, în speţă, blocurile de locuinţe ori alte construcţii edificate după expropriere. Conducta de canalizare care traversează întregul teren de 273 mp "ocupă funcţional" această suprafaţă, fiind o lucrare de interes şi utilitate publică indispensabilă bunei funcţionări a edificatelor ridicate în zonă şi care, împreună cu acestea, formează un ansamblu urbanistic realizat, ceea ce demonstrează că scopul exproprierii a fost atins. În acest caz, conform legii, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul teren expropriat, retrocedarea în natură a unei porţiuni din el fiind de neadmis întrucât ar aduce prejudicii întregului ansamblu urbanistic.
Deoarece, în cauză, instanţele au interpretat şi aplicat greşit legea, se impune admiterea recursului declarat de pârâtă, casarea hotărârilor, respingerea contestaţiei şi menţinerea dispoziţiei prin care reclamanţilor li s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Sibiu împotriva deciziei nr. 90/A din 23 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia, precum şi sentinţa civilă nr. 957 din 29 septembrie 2003 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă, şi rejudecând: respinge contestaţia formulată de reclamanţi împotriva dispoziţiei nr. 1203 din 16 decembrie 2002 emisă de Primăria Municipiului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5071/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5034/2005. Civil. Brevete. Recurs → |
|---|
