ICCJ. Decizia nr. 4977/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4977
Dosar nr. 3604/200.
Şedinţa de la 7 iunie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2369 din 28 octombrie 2003, Judecătoria Paşcani a respins plângerea formulată de M.C. şi R.D., împotriva hotărârii nr. 121 din 14 februarie 2003 a Comisiei Judeţene Iaşi, de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Totodată, prin aceeaşi hotărâre, s-a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C.V. la data de 17 aprilie 2003, prin care se solicitase respingerea plângerii petenţilor.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâţii M.C. şi R.D. Tribunalul Iaşi, prin Decizia civilă nr. 705 din 13 septembrie 2004, a declinat competenţa materială de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Iaşi, invocând dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004, art. 158 şi art. 2821 alin. (2) C. proc. civ.
La rândul său, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, s-a declarat necompetentă material să soluţioneze apelul în cauza de faţă, prin Decizia nr. 129 din 21 ianuarie 2005 declinându-şi competenţa în favoarea Tribunalului Iaşi, astfel că ivindu-se conflictul negativ de competenţă între un tribunal şi o curte de apel, cauza a fost înaintată, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a stabili instanţa competentă.
Se constată că cea de a doua hotărâre de declinare a competenţei este cea legală.
Astfel, potrivit art. III alin. (1) din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel.
Ca atare, textul reorganizează competenţele în această materie şi reintroduce calea de atac a apelului.
Corelativ, alin. (2) şi (4) ale art. II din OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004, supun legii noi, căile de atac exercitate după intrarea în vigoare a acestui act normativ împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă înainte de intrarea sa în vigoare.
Este o excepţie de la ultraactivitatea legii vechi şi totodată exprimarea principiului aplicării imediate a legii noi de procedură.
În acest context, cum prin legea nouă s-a reintrodus, în materia fondului funciar, beneficiul căii de atac a apelului, în mod corect, prin cea de a 2–a decizie, s-a dat această calificare căii de atac exercitată în cauză, care, potrivit noii reglementări, intră în competenţa de soluţionare a tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de M.C. şi R.D. împotriva sentinţei civile nr. 2369 din 28 octombrie 2003 a Judecătoriei Paşcani în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4976/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 4926/2005. Civil → |
|---|
