ICCJ. Decizia nr. 4945/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4945
Dosar nr. 11885/200.
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4781 din 10 iunie 2003 reclamanta I.S. a chemat în judecată pe pârâtul C.A. şi a solicitat să se constate nulitatea înscrisului denumit „chitanţă" întocmit la data de 1 martie 2003 prin care se pretinde că s-a angajat să-i plătească suma de 30 milioane lei întrucât avea discernământul „parţial abolit" iar pârâtul prin dol şi violenţă a determinat-o să semneze.
Judecătoria Buzău, prin sentinţa civilă nr. 6159 din 28 noiembrie 2003 a respins acţiunea cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada lipsei discernământului sau a vicierii consimţământului său prin violenţă sau dol la momentul întocmirii înscrisului, 1 martie 2003, pe care l-a semnat.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 731 din 12 martie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta I.S. împotriva sentinţei civile nr. 6159 din 28 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buzău considerând că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 953, art. 955, art. 960 C. civ. care reprezintă temei al acţiunii în anulare pentru lipsă de discernământ sau viciu de consimţământ reprezentat de dol sau violenţă.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 731 din 12 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs reclamanta I.S., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţele de fond şi de apel au făcut o greşită apreciere a probelor şi au reţinut eronat că datorează pârâtului suma de 30 milioane lei.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond şi de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt.
Astfel, prin chiar cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că a semnat înscrisul intitulat „chitanţă", întocmit la data de 1 martie 2003, că a primit de la pârât cu titlu de împrumut o sumă de bani.
Suma consemnată în înscris, corect reţinută de instanţe este de 30 milioane lei.
Potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
În speţă reclamanta nu a făcut dovada că suma pe care s-a obligat să o restituie pârâtului a fost de 20 de milioane de lei şi nu de 30 de milioane de lei şi nici că a fost restituită.
Pot constitui, potrivit art. 953 C. civ. cauze de anulare a unei convenţii vicierea consimţământului prin violenţă sau dol.
În prezentul litigiu reclamanta nu a făcut dovada că i-a fost viciat consimţământul prin dol sau violenţă, astfel cum a pretins prin acţiunea precizată.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta I.S. împotriva deciziei civile nr. 731 din 12 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4987/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4953/2005. Civil → |
|---|
