ICCJ. Decizia nr. 4978/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4978
Dosar nr. 3658/2005
Şedinţa de la 7 iunie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3172 din 15 aprilie 2004 reclamanta A.I.V., domiciliată în Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta SC M.I. SRL Iaşi şi a solicitat să fie obligată să plătească: 1. suma de 90.845.952 lei, actualizată, drepturi salariale pe perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie 2002; 2. suma de 13.865.676 lei, actualizată, drepturi salariale aferente concediului prenatal şi postnatal în perioada 17 iulie 2000-5 noiembrie 2000; 3. datoriile către stat în perioada aprilie 2000-16 septembrie 2002; 4. să-i completeze carnetul de muncă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 17 mai 2000 i-a fost desfăcut contractul de muncă; la data de 7 februarie 2001 a fost reintegrată în funcţia anterioară pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive; la aceeaşi dată i se desface din nou contractul de muncă; la data de 16 ianuarie 2002 este reintegrată în funcţia anterioară pe baza unei noi hotărâri judecătoreşti definitive; la data de 16 septembrie 2002 contractul de muncă a încetat.
A precizat reclamanta că în perioada 17 iulie 2000-16 septembrie 2002 nu i-au fost plătite drepturile cuvenite, nu au fost achitate sumele datorate bugetului şi nu s-au efectuat menţiunile necesare în carnetul său de muncă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr. 2797 din 13 iulie 2004 a declinat în favoarea Tribunalul Iaşi competenţa soluţionării cauzei.
S-a arătat că în condiţiile art. 154 şi art. 156 din Legea nr. 19/2000 litigiile având ca obiect drepturi de asigurări sociale, cum este cazul în speţă, sunt de competenţa teritorială exclusivă a tribunalului în a cărui rază de jurisdicţie îşi are sediul pârâta.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 907 din 10 noiembrie 2004 a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 90.845.952 lei, actualizată, reprezentând drepturi salariale p perioada aprilie 2001-16 septembrie 2002.
S-a arătat că acest capăt de cerere are caracter principal, este un conflict de muncă şi, potrivit art. 284 C. muncii competenţa teritorială exclusivă de soluţionare revine tribunalului în raza teritorială a căruia se află domiciliul reclamantei.
Curtea, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ stabileşte în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale pe perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie 2002 pentru următoarele considerente:
Prin primul capăt de cerere reclamanta, domiciliată în Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie 2002.
Această cerere are caracterul unui conflict de muncă astfel cum este definit prin art. 281 şi urm. C. muncii, şi revine, potrivit art. 284 din acelaşi cod în competenţa de soluţionare a tribunalului în raza teritorială a căruia îşi are domiciliul reclamanta.
Cum reclamanta domiciliază în Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.
Competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect plata sumei de 13.865.676 lei, actualizată, reprezentând indemnizaţie bănească pentru perioada concediului de maternitate şi a celui pentru creşterea şi îngrijirea copilului, precum şi a capătului de cerere având ca obiect plata contribuţiei de asigurări sociale este stabilită prin art. 154 şi art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială şi are sediul pârâta, în speţă Tribunalul Iaşi.
Cele trei capete de cerere au fiecare, caracter principal şi din acest motiv nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 C. proc. civ.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va stabili că Tribunalului Bucureşti, secţia de litigii de muncă şi conflicte de muncă, îi revine competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect drepturi salariale pentru perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind drepturi salariale solicitate de A.I.V., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4953/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4846/2005. Civil → |
|---|
