ICCJ. Decizia nr. 5024/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5024
Dosar nr.3608/200.
Şedinţa de la 8 iunie 2005
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad sub nr. 4157 din 26 martie 2004, creditoarea Banca Românească SA, sucursala Timişoara, a solicitat validarea popririi privind sumele de bani datorate debitoarei SC E.M.J.L. SRL cu sediul în Arad, şi terţul poprit SC C. D.V.I. SRL cu sediul în localitatea Sînleani nr.109.
În motivarea cererii s-a arătat că, în baza titlurilor executorii constând în două contracte de credit bancar, executorul judecătoresc propriu a înfiinţat poprirea, conform prevederilor art. 454 C. proc. civ., prin adresa nr. 1287 din 29 decembrie 2003, pentru un debit de 9.174.250.000 lei, dobânzi şi cheltuieli de executare, asupra sumelor de bani datorate cu titlu de chirii de către terţul poprit, cererea căreia terţul poprit nu i-a dat curs.
Prin sentinţa civilă nr. 2829 din 27 mai 2004 a Judecătoriei Arad s-a respins cererea de validare a popririi, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţei a declarat apel, creditoarea, înregistrat sub nr. 8514 la Curtea de Apel Timişoara.
Această instanţă, prin Decizia nr. 349 din 20 octombrie 2004 a secţiei comerciale şi de contenciosadministrativ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
S-a reţinut că apelul declarat de creditoare este, în realitate o contestaţie la executare în raport de prevederile art. 399 alin. (1) C. proc. civ. şi urmează a fi soluţionată de instanţa competentă potrivit art. 400 alin. (1) coroborat cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Sesizată cu soluţionarea acestei contestaţii la executare, Judecătoria Arad a pronunţat sentinţa civilă nr. 480 din 27 ianuarie 2005 prin care a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, Judecătoria Arad a suspendat din oficiu orice alte proceduri şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Arad a reţinut că, potrivit art. 399 C. proc. civ., prin contestaţia la executare se cenzurează legalitatea actelor de executare şi nu a hotărârilor judecătoreşti.
Art. 282 C. proc. civ. prevede că hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului şi nu contestaţiei la executare.
Procedând la soluţionarea conflictului, Curtea reţine următoarele:
Reglementarea popririi, anterioară modificărilor intervenite prin OUG nr. 138/2000, cuprinde în textul art. 460 lit. g) C. proc. civ. menţiunea că „hotărârea dată asupra validării este supusă apelului în termen de 15 zile de la comunicarea ei".
Înlăturarea acestei menţiuni din actuala reglementare a popririi (în Secţiunea a V-a a Codului de procedură civilă) nu poate fi interpretată în sensul că legiuitorul a înţeles să suprime o cale de atac ordinară, o cale de control judiciar cu privire la o hotărâre judecătorească pentru că, principial, orice hotărâre judecătorească trebuie supusă unei căi de control judiciar, excepţiile fiind expres prevăzute, ca în cazul art. 2821 C. proc. civ.
Cu alte cuvinte, nu se poate susţine că o hotărâre de validare a popririi nu are nici o cale de atac ordinară sau extraordinară, singura cale fiind contestaţia la executare reglementată de art. 399–404 C. proc. civ.
De altfel, art. 399 C. proc. civ. stabileşte condiţiile formulării unei contestaţii la executare, respectiv ea se poate exercita „împotriva executării silite însăşi, precum şi împotriva oricărui act de executare".
Hotărârea de validare a popririi nu se încadrează în limitele textului, ea nefiind un act de executare şi, cu atât mai puţin, o executare silită propriu-zisă.
Poprirea constituie un act de executare, dar validarea ei de către instanţă excede executării silite propriu-zise şi actelor care o materializează.
Art. 460 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte că, dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul poate sesiza instanţa de executare în vederea validării popririi.
În lipsa unor dispoziţii derogatorii de la dreptul comun procesual civil se va avea în vedere prevederea din art. 282 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căreia, hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la curtea de apel.
În consecinţă, soluţionând conflictul, Curtea stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de creditoarea Banca Românească SA, sucursala Timişoara, în favoarea Curţii de Apel Timişoara [art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de creditoarea Banca Românească SA, sucursala Timişoara, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5023/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 5032/2005. Civil → |
|---|
