ICCJ. Decizia nr. 5069/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5069
Dosar nr. 15288/1/2005
Nr. vechi 3729/2005
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 1438 din 8 iunie 2004 reclamanţii P.R., N.D.C. şi P.E. au chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Deva, solicitând ca aceasta să fie obligată să le restituie în natură imobilul, format din construcţii şi teren, situat în oraşul Brad, înscrise în C.F. Brad, cu nr.top 102/a/2a/1, în suprafaţă de 1145 mp.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că imobilul solicitat a aparţinut autorilor lor F.E. şi A., de la care a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950. După apariţia Legii nr. 10/2001 au notificat SC E. SA, pe care o ştiau deţinătoarea imobilului, care însă le-a respins cererea cu motivarea că nu au vocaţie succesorală şi că ocupă decât o parte din teren, fără a-şi îndeplini obligaţia prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001, de a le comunica care este persoană deţinătoare. Din aceste motive au aflat că pârâta este deţinătoarea restului de teren în timpul soluţionării contestaţiei formulată împotriva deciziei nr. 811 din 3 iunie 2002 emisă de SC E. SA, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 401/2003 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 6269/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 1438 din 8 iunie 2004 Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea formulată în cauză.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanţii nu au parcurs procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, ci s-au adresat direct instanţei, situaţie faţă de care acţiunea acestora este inadmisibilă. S-a mai reţinut că susţinerile reclamanţilor că au cunoscut unitatea deţinătoare doar în cursul procesului purtat cu SC E. SA nu se confirmă, întrucât s-a dovedit că aveau cunoştinţă încă din anul 1998 despre această împrejurare.
Reclamanţii au declarat apel împotriva sentinţei pronunţată în cauză, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, întrucât au parcurs procedura prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 în sensul că au transmis notificarea către SC E. SA, aceasta fiind în culpă că nu le-a comunicat cine este adevăratul deţinător al imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 2003 din 21 decembrie 2004 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul. În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu se pot prevala de dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, în condiţiile cunoaşterii deţinătorului imobilului, cât timp publicitatea imobiliară se realizează prin intermediul cărţilor funciare, iar conform extrasului de C.F. pârâta figurează ca proprietară asupra imobilului revendicat.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs reclamanţii, care au invocat drept temei legal prevederile art. 304 cpt. 9 C. proc. civ., susţinând că ambele hotărâri pronunţate în cauză au fost date cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că recurenţii au urmat procedura prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, transmiţând notificarea prin executorul judecătoresc, notificare prin care solicitau restituirea întregului imobil în suprafaţă de 625 mp de la SC E. SA Brad. Împrejurarea că această persoană juridică nu le-a comunicat că nu deţin în întregime imobilul nu poate duce la decăderea fostului proprietar din dreptul de a ataca în justiţie deţinătorul imobilului.
Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susţinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate în cauză.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi în conformitate cu prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, în sensul considerentelor următoare.
Prin notificarea înregistrată la biroul executorului judecătoresc sub nr. 123 din 10 august 2001 (f.9-fond) în condiţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 recurenţii au solicitat deţinătoarei SC E. SA, sucursala Deva, restituirea în natură a imobilului compus din construcţii şi terenul aferent în suprafaţă totală de 6252 mp.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (4) (actualmente art. 22) din Legea nr. 10/2001 notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul.
Prin alin. (2) al art. 25 din lege s-a reglementat şi situaţia când o parte din imobilul solicitat se află în deţinerea altei persoane, fizice sau juridice, instituind în sarcina persoanei sesizată prin notificare obligaţia de a comunica persoanei îndreptăţite toate datele privind deţinătorul celeilalte părţi din imobil, iar în caz că nu deţine datele respective va comunica acest fapt persoanei îndreptăţite.
Aceste dispoziţii legale nu au fost respectate de persoana juridică notificată.
În raport cu prevederile legale invocate, se constată că notificarea adresată de reclamanţi a fost înregistrată înăuntrul termenului stipulat prin Legea nr. 10/2001, care nu prevede decăderea persoanei îndreptăţite din dreptul de a ataca în justiţie deţinătorul imobilului.
În acelaşi sens, prin Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea nr. 498/2003 s-a prevăzut expres prevalenţa principiului realizării dreptului în raport cu cel al nerespectării procedurii.
Faţă de considerentele expuse, reţinându-se că recurenţii-reclamanţi au parcurs procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, urmează a se admite recursul declarat de aceştia, a se casa ambele hotărâri pronunţate în cauză şi a se trimite cauza spre rejudecare la tribunal pentru soluţionarea acesteia pe fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi art. 313 C. proc. civ., cu observarea prevederilor art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii P.R., N.D.C. şi P.E. împotriva deciziei nr. 2003/A din 21 decembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa 1438 din 8 iunie 2004 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă la Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5068/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5062/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
