ICCJ. Decizia nr. 5133/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 31 iulie 2002, reclamanta P.C.D. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, în contradictoriu cu Primăria comunei Gogoșari, Prefectura județului Giurgiu, A.P.A.P.S., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și SC R. SA Giurgiu, instanța de judecată să dispună obligarea pârâtelor la restituirea în natură a imobilului, moară și terenului aferent, în suprafață de 14.438 mp, situat în comuna Gogoșari, fostă proprietate a defuncților P.P. și P.A., preluate abuziv de stat în baza Decretului nr. 92/1950.
în motivarea cererii, reclamanta a invocat calitatea sa de moștenitoare testamentară a defunctei P.A. și împrejurarea că bunurile menționate au făcut parte din patrimoniul acesteia din urmă.
în drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Ulterior acțiunea a fost completată de către reclamantă, la data de 17 octombrie 2002, referindu-se și la măsuri reparatorii, prin echivalent.
De asemenea, reclamanta a completat acțiunea în sensul de a se constata nulitatea absolută a actelor de dobândire a imobilului în litigiu de către SC R. SA, ce provin de la un neproprietar, moara fiind folosită pentru nevoile familiei și, prin urmare, neîncadrându-se în dispozițiile Decretului nr. 92/1950.
în cauză au fost efectuate expertize tehnice: evaluatoare și topografice.
Prin sentința nr. 235 din 26 noiembrie 2003, Tribunalul Giurgiu a admis în parte acțiunea civilă, astfel cum a fost completată și:
- a respins cererea de constatare a nulității contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 373 din 15 iulie 1994 încheiat între SC R. SA și Fondul Proprietății de Stat, precum și contractul nr. 121 din 5 august 1994 încheiat între SC R. SA și FPP OLTENIA;
- a obligat pârâta SC R. SA să restituie în natură reclamantei imobilul proprietatea autorilor acesteia, situat în comuna Gogoșari, județul Giurgiu, compus din teren în suprafață de 1243 mp și clădiri, conform raportului de expertiză I.N.;
- a obligat Primăria comunei Gogoșari să restituie în natură reclamantei diferența de teren din imediata vecinătate a morii, respectiv 1155 mp, conform aceluiași raport de expertiză;- a omologat rapoartele de expertiză întocmite de experții T.R., Ș.I. și I.N.;- a obligat pârâta A.P.A.P.S. să emită o decizie motivată în temeiul căreia reclamanta să primească acțiuni în valoare de 1.403.227.559 lei de la societățile tranzacționate;
- a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dreptul de proprietate ale defunctului P.P. pentru bunurile revendicate de reclamantă este dovedit cu actele depuse de către aceasta la dosar, cu referire la actul de înscriere a firmei defunctului, tablou cu morile existente în județul Vlașca eliberat de Arhivele Naționale, tablou-inventar întocmit de Primăria Vlașca și inventarul terenurilor aparținând Primăriei Gogoșari, județul Vlașca.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă naționalizarea bunurilor în anul 1948, anterior apariției Decretului nr. 92/1950, fără a se putea stabili actul normativ care a stat la baza naționalizării.
Ca atare, titlul statului nu este dovedit.
Drept urmare, situația de fapt expusă atrage incidența în cauză dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) teza II din Legea nr. 10/2001.
în fine, reclamanta a făcut dovada calității de unic moștenitor a defunctei P.A., soția supraviețuitoare a defunctului P.P., coproprietară a imobilului abuziv naționalizat.
împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel pârâții SC R. SA Giurgiu și A.V.A.S., critici privind inadmisibilitatea acțiunii, greșita aplicare a legii, acordarea prin hotărârea pronunțată a ceea ce nu s-a cerut, încălcarea formelor de procedură, cu referire la necomunicarea raportului de expertiză, lipsa dovezii privind dreptul de proprietate al autorilor reclamantei.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 1834 din 28 septembrie 2004, a admis apelurile și a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantei și a respins acțiunea completată, ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că P.A. avea calitatea de coproprietară a bunurilor menționate, aplicabil fiind regimul matrimonial al separației de bunuri.
Drept urmare, deși moștenitoare a defunctei P.A., reclamanta nu a făcut dovada că este îndreptățită la măsurile reparatorii ce au aparținut defunctului P.P.
împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta P.C.D. a declarat recurs, invocând greșita aplicare a legii.
Recursul este fondat.
Nu sunt contestate în cauză calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor menționate a defunctului P.P., preluate de stat fără titlu.
Totodată, nu este contestată calitatea reclamantei de unică moștenitoare a defunctei P.A., soția supraviețuitoare a defunctului P.P., fostă B.
Din certificatul de căsătorie seria Cg nr. 343220 rezultă reînregistrarea căsătoriei numiților P.P. și B.A., la data de 21 noiembrie 1956, sub nr. 2234 al Primăriei comunei Gogoșari.
Or, potrivit art. 4 alin. (2) din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice "Bunurile ce soții au la data intrării în vigoare a Codului Familiei devin comune sau proprii, potrivit dispozițiilor acestui cod".
Potrivit art. 30 alin. (1) C. fam. "bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților".
Așadar, în temeiul acestor norme, bunurile menționate au avut caracter de bunuri comune ale soților P.P. și A.
Prin art. 1 lit. d) din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor s-a stabilit că "în lipsa rudelor mai sus arătate, soțul supraviețuitor moștenește averea întreagă".
Prin urmare, în calitatea sa de soție supraviețuitoare P.A. a devenit titulară a dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor ce fac obiectul prezentei acțiuni în revendicare.
în consecință, reclamanta, ca moștenitoare necontestată a defunctei P.A. este îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Ca atare, dispunând în sensul respingerii acțiunii motivat de faptul că reclamanta nu și-a legitimat vocația procesuală, instanța de control a pronunțat o hotărâre nelegală, supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că prima instanță s-a pronunțat în limitele sesizării, cu aplicarea dispozițiilor de drept substanțial incidente, iar expertizele au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legii procesual civile, criticile formulate de pârâții-apelanți constatându-se a fi neîntemeiate.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a admis recursul, a modificat hotărârea atacată în sensul că a respins apelurile declarate de pârâții menționați împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a menținut-o.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5138/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5134/2005. Civil → |
|---|
