ICCJ. Decizia nr. 514/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 514.
Dosar nr. 7469/2/2005
Şedinţa publică din 26 mai 200.
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de faţă a reţinut următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 1106 din 17 decembrie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis contestaţia formulată de P.E.C., G.E.G., M.G.V., S.G.A. împotriva deciziei nr. 55 din 30 august 2004 emisă de A.V.A.S., a anulat Decizia şi a obligat intimata la restituirea prin echivalent a imobilului fostă moara E.P. din comuna Sudiţi, judeţul Ialomiţa şi a terenului aferent în suprafaţă de 1020 mp.
Prima instanţă a reţinut că E.P. a fost proprietarul unei mori care i-a fost naţionalizată fiind predată prin procesul verbal din 13 iunie 1948 şi pentru care nu a primit despăgubiri motiv pentru care a anulat Decizia nr. 55 din 30 august 2004 emisă de A.V.A.S., şi a obligat această instituţie la emiterea unei decizii de restituire în echivalent în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea 10/2001.
Apelul declarat şi motivat în termenul legal de către A.V.A.S. a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 332/A din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă.
Instanţa de apel a reţinut că a fost dovedit dreptul de proprietate al contestatoarelor asupra imobilelor a căror restituire a fost solicitată prin notificarea soluţionată prin Decizia atacată în prezentul litigiu.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a declarat recurs pârâta A.V.A.S. aducând critici întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se susţine că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că art. 22 din Legea 10/2001 nu conţine prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate, precum şi faptul că actele depuse în susţinerea notificării nu erau în copie legalizată sau certificată astfel cum prevăd în mod expres normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înţelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ, cu efect constitutiv sau translativ de proprietate. Pot fi folosite orice înscrisuri care se întregesc cu înscrisurile originale.
Or, în cauză contestatorii au făcut pe deplin dovada că autorul lor E.P. a fost proprietarul imobilelor cuprinse în notificarea adresată A.V.A.S., acest drept fiind dovedit de înscrisul denumit ,,Tabloul cuprinzând situaţia la 11 iunie 1948 a întreprinderilor naţionalizate din cuprinsul judeţului prin efectul Legii nr. 109/1998 "din care rezultă că la poziţia 152 figurează E.P. proprietar şi din procesul-verbal din data de 13 iunie 1948 de unde rezultă că imobilul proprietatea lui E.P. a fost predat în vederea naţionalizării.
Faţă de cele ce preced, criticile recurentei sunt nefondate considerent pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S împotriva deciziei civile nr. 332/A din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5250/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5149/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
